Dragă Andone,
Sunt un rapidist, relativ obiectiv. De aceea încep prin a-mi exprima regretul că ai părăsit Rapidul, dl Copos neputând probabil să te plătească la nivelul tău.
Ceea ce mi-a plăcut de când erai jucător a fost verticalitatea ta, lipsa de predispoziţie spre compromis. Nu a contat că jucai la Dinamo, pentru mine erai un om corect şi cinstit, nu te-am asimilat niciodată cu un "câine", deşi ai fost, cum să nu.
De altfel, au mai existat asemenea fotbalişti pentru mine. Nu musai rapidişti, ci oameni de rectitudine cum sunt, au fost: Cămătaru, Balaci, şi din vechile generaţii Nae Georgescu sau Mateianu.
Bref, tu eşti la vârsta maturităţii fie şi casnice, o nuntă de argint nu e de colea, te felicit pentru ea, e semnul stabilităţii tale de ardelean.
Mereu eşti un exemplu la conferinţele de presă când spui adevărul, nu arunci vina pe cârci străine, nu jigneşti deşi eşti un campion cu CFR Cluj, deşi te-au respins pe nedrept, deşi le-ai lăsat nu o echipă, ci un nucleu de campioni.
Îmi aduc aminte cu plăcere, fie şi papilo-gustativă, ţuicile băute cu tatăl tău la cabana de la Cincis şi peisajul fantastic oferit acolo, cu biserica veche aflată sub apele lacului care se străvede în zilele însorite: îmi aduc aminte gesturile tale de protest, fie şi obscene, dar pline de curaj;
Îmi aduc aminte de clubul tău din fosta cinematecă bucureşteană şi de serile pierdute, nu multe, pe acolo, dacă nu câştigate. Nelule, casă de re- piatră, rămâi acelaşi mare caracter!
George Stanca
