Dragă Jean Constantin,
Alături de - vai, ce listă lungă ar fi! - Gigi Dinică, Fane Iordache, Dem Rădulescu, nea Fane Bănică, Puiu Călinescu sau Gil Dobrică - pe care-i menţionez otova, sunt tulburat! - oameni cu care ai mâncat o pâine.
Te plâng Stela, Draga, Mărgelatu, Besoiu, dragi ţie. Apropo, nu ştiu de ce ai avut o faimă de zgârcit, se spun şi azi bancuri pe chestia asta. Căci, amintirea mea cu tine e taman invers.
Aveam nevoie să scot o revistă nouă, mi-a dat Mazăre un cameraman, pe Ţiţi machidonul, şi am filmat pe litoral un clip. Era vremea când promovai o votcă, Kreskova, probabil pe bani buni. Ei, mie nu mi-ai cerut nimic, da' nimic!, ba chiar mi-ai oferit şi un subiect de pictorial.
Ai fost născut comic, burlesc, alegru, subtil. Câtă lume ştie că erai un emotiv şi că duşmanul tău numărul unu a fost Tracu'. Nu Dracu'! Să spună prietenii apropiaţi. Unu e Jean Paler, care te are, cred eu aşa, ca model.
Ce însemna când strigai pe scenă parola "zuiubiza!"? Că ai uitat textul, mai aveai şi alte formule sofisticat-comice pe care mi le-a spus odată Paler. Da, erai nu un supraom, erai un om, aveai sentimente.
Tracul și teama sunt omeneşti. N-am să te uit la Mamaia, cum te ascundeai prin cotloane în spatele scenei şi repetai, repetai texte spuse de mii de ori. Pentru public, pentru oameni, ca să-i înveseleşti, să-i faci a râde şi pe vremurile alea de plâns.
Jeane, abia acum era mare nevoie de tine, să faci poporul ăsta, cupris de jale şi disperare, să mai râdă. Oare mai puteai să pui umărul, să stai lângă Marinar şi să ne faci, Jeane dragule, să râdem?
Jmecher băiat Jean, a plecat la ţanc!
George Stanca
