Dragă Jojo,
Jojo, te-am zărit goală! Atât în pozele vechi din Playboy, cât şi în cele recente, preluate din filmul lui Nicolaescu. Cu Valentin Teodosiu, marele actor.
Mai întâi, am crezut că el s-a apucat să pozeze ca sparring-partner - deh, mi-am zis, condiţia actorului de azi, pentru bani intră şi-n şatră.
Abia apoi m-am prins că erau din film. Splendidă eşti şi goală. De altfel, tu ai pozat prima oară aşa, ca să te eliberezi de imaginea aia a fetiţei-model, frumuşică, răsfăţăţică, kikiriki-mititică, precum o Shirley Temple care nu şi-a mai depăşit condiţia de copil-minune.
Soluţia e genială, deşi cam abruptă: repet, să pozezi goală la cel mai tare brand al lumii, ca o femeie adevărată, să te purifici de imaginea infantilă care te putea tara toată existenţa.
Păcat că ai rămas cu apelativul acesta, JoJo, care la un copil sună „gigea", şi în consonanţă cu „o viaţă în roz-bonbon" , iar la o matură rezonează cu un apelativ de „şanticler". Dar numai prietenii şi-i alege omul, în rest dă Domnul.
Revăzându-te acum în pozele de film, am descoperit în nuditatea ta parcă o îngeriţă scăpată din paradisul adamic; căci ce e frumos şi lui Dumnezeu îi place; imagini zeieşti, pure, departe de asocierile lubrice, vulgare, grobiene emise de la nivelul ospătarului de dugheană.
Poze de care nici măcar o femeie cu simţ estetic - nu neapărat vreo degustătoare picată din Lesbos - nu s-ar da în lături să le admire, să le preţuiască. De altfel, înţeleg că şi lui Sergiu Nicolaescu, un om cu simţ estetic desăvârşit, i-ai plăcut foarte mult. Bravo, pentru talentul şi prospeţimea ta.
Jojo, rămâi un nud decent şi cu talent. Cu cel din film, cu cel săptămânal de la „Divertis" şi cu ce ţi-o mai oferi Pronia. Că meriţi, goliciune mică!
George Stanca
Mâine, despre Alexandra Dinu
