Dragă Leluţ Vasilescu,

 Tot ocupat cu păsăricile astea tinere, scandalurile tabloide, gagici semigravide, mega-prăjitele astea, sau firoscoasele alelalte, v-am cam uitat pe voi, clasicii, celebrităţile reale, situate dincolo de perdelele astea de fumuri colorate, ce miros a cocaină, ecstasy şi alte căcaturi ucigaşe.

Iartă-mă! N-am ce face, trendul, nene; se cere Titibomba lu' Manase, Balena Ţâţă-Mare, tu nu vezi? Asta e lumea. Trece peste faptul că puteai s-o mierleşti de inimă să te plângă, şi să uite după prima juisare a lu' Sexy-Vagineanca.

Te pierdeam, Leluţ şi te uitam. Ei, nu şi eu. Aş putea scrie pagini despre companionul plin de har, haios din turneele cu "Compact", din care mai făceau parte - lasă-l pe Poli, că trăieşte! - şi Peter şi Laghia, chemaţi de Domnu, mai devreme, că aşa a vrut El.

Eu cred că ameninţarea Proniei către tine a fost o glumă din cele pe care le făceai şi tu. Nu uit că atunci când ai aflat că ai o fetiţă, ai început să cumperi inele, „basmele", "ciocolăţi", ba, la Bacău era să cumperi şi o fetiţă, "pentru fetiţă"; la Deva ai dat recital: eram cu Hruşcă, iar tu urcat pe pat, învelit într-un cearceaf ca un cetăţean roman, ai vorbit în limba latină; spuneai proverbe cu zecile, fiindcă ai fost corigent la latină, unde profesor era cel mai diliu ins din Câmpia Turzii, Doamne, cât am râs! Tot la Deva, ai creat coşmaruri unei recepţionere, care, pe la 4 dimineaţa, a „crezut" că a văzut, în deschiderea uşii liftului - care a trezit-o cu zgomotul sosirii - un bărbat gol; doar o secundă, căci liftul a plecat, iar ea a dormit la loc...ţin ţă fie?, vorba chinezului.

Sau, la Alexandria, după ce petrecusem o noapte de groază lângă un cimitir, pe un plei inubliabil..., când la hotel te-ai îmbrăcat în miliţian, şi i-ai prins pe "hoţii de curent", colegii care încălzeau mâncarea din conserve, la reşou! Să mai spun? Gata, sunt ale noastre, cu ele rămânem. Aliluia, că noi mai trăim, să ne ierte cei plecaţi...