Dragă Maestre Ion Lucian,

Vipuri de gradul 2, "vipuri pasagere" le numeam pe când, tot pasager, bibileam condeiele unor bobocei ajunşi azi chiar porci, cu guşa plină de cancanuri.

De altfel, Elton John are şi un cântec "Think I'm Gonna Kill Myself", mă gândesc să mă sinucid, cu acelaşi subiect. Apoi, iată cazul unei fiinţe deloc anonimă: Mădălina.

Ei bine, Domnia Voastră, - un clasic al teatrului românesc, director de teatru - la care celebritatea e precum cafeaua matinală, aţi ajuns fără să provocaţi, la 86 de ani!, aţi ajuns, spun, celebru prin... salariu.

Sunteţi românul tipic vremilor "boccii" pe care le trăim (vocabula ghilimetată nu e ţigănismul cunoscut, ci un adjectiv izvorât dintr-un odios nume propriu); sunteţi întâmplarea care, probabil, va rămâne în folclor pentru zeci de ani: românul cu salariul de un leu!

Umilit de soţie, care a luat o leafă de trei ori mai mare! Sunteţi actor cu predilecţie de comedie, aţi făcut milioane de oameni din câteva generaţii să râdă, iar acum, la vârsta asta onorabilă, la funcţia de director la teatrul "Excelsior", pe care doriţi să-l vedeţi terminat, aţi produs una dintre cele mai mari tragedii mediatice a începutului de veac românesc.

Care începe sub auspicii de căcat. Pardon, scuzaţi: să încercaţi a trăi cu un leu pe lună! Dezmăţ de sărăcie.

Mulţumiţi din inimă partidului, preşedintelui iubit, căcărtăreştilor de serviciu şi tismaniţkilor, care acum, după ce au încasat tonele din vidanjă, se dezic şi ei de el, încearcă să iasă din fluid!

Recunoştinţă eternă! Maestre drag, supravieţuiţi, tăcând: nu faceţi proteste, tăceţi şi înghiţiţi în spiritul tradiţional al poporului laş, guvernat de proverbul otoman "capul plecat sabia nu-l taie", de diabeticul " tăcerea e ca mierea"!

Şi trăiţi dintr-o para salariu, plus soţia trei, fac patru. În medie, vă rămâne să faceţi şi cultură. Teatru: două parale!

George Stanca