Dragă Robert de la «Supravieţuitorul»,
Ai participat la barbara emisiune de la PRO TV cu mare plăcere. Văd că ți-a plăcut, altfel nu continuai să trăiești izolat ”în condiții medievale”, cum zice presa, semi-animale, zic eu... Când eram ceva mai tânăr, ca ființă trăitoare-n jungla stresului, tânjeam după așa ceva: o izolare în mijlocul naturii; o rupere de lumea asta mai sălbatică și mai egoistă, pe măsură ce se ”civilizează” mai tare.
De fapt, nu eu, ci nevrozele mele existențiale, constrângerile sociale, convențiile multe idioate... Căci, conservarea focului, prezervarea apei, celularul multifuncțional, cu radio, tv, net, lanternă, wat’sApp... nu influeunțează cu nimic caracterul animal primar al omului. Pornirile lui sunt cam aceleași de mii de ani. Primitive. Poate că intensitatea lor să se fi atenuat, ameliorat, datorită religiei, moralei, mă rog, civilizării în general...
E romantic sindromul robinson-crusoesc. Dar în această fascinantă poveste totul e ”adus din condei” e produsul unor acte de imaginație, nevroze, al ancestralei ”iluzii a unei insule”. Avem literatură și filmografie suficiente. Toate în ficțiune. Pe la 27 de ani am făcut o experiență. În Apuseni, la Horea. Am vrut să trăiesc ”ca acolo”. Am luat o casă părăsită, am dormit în fân, căci m-au omorât ploșnițele; dimineața am vrut o cafea și omletă. Apă! Du-te pe jos, jos la fântână. Re-urcă. Apoi, îmi tebuiau lemne; am mers un kilometru. Dus! Chibrituri! M-am dus jos, la cooperativă. Re-reurcă dealul... Cu gazul lampant, iar urcă-re-urcă. Fiindcă lemnele erau umede. Am așteptat apoi să ”plece” focul. Unde-i ibricul, spală ibricul! ...Micul dejun e gata! Era ora 14... și nu aveam strop de pită... cooperativă...Cam asta e ”poezia” însingurării fizice, retragerii din lume, simplificat. Ca proză, nu ca faptă... Nu pun gerul, viscolul, ploile lungi, mocănești în calcul. Ce să mai... e o aiureală, ți-o spun eu...
Pentru că azi, în Epoca Netului și a E-urilor alimentare, știi ce NU mai are Omul? Disperarea existențială! Aia, că nu ai nimic cu care să te ajuți...cuțitul, furculița, netul, radiocomunicarea. ața de tăiat mămăliga... Și, asta, Disperarea - forță motrice - nu ai cum s-o mimezi! Fiindcă ai conștiința că lucrurile astea utile s-au inventat deja.
Un sfat - apucă-te de literatură pe acest subiect și lasă experimentele pe pielea ta. Vei trăi mai mult...
