Dragă Sânziana Buruiană,
Jur că nu mi-au plăcut niciodată femeile-şnur, oricât de frumoase ar fi. Şnuru-i bun de spânzurat, nu de mângâiat.
Eşti şi mai rău decât frumoasă, eşti ireală, Morgana cu forme rubensiene, ai miere, ai pe vino-ncoa', eşti calină, catifelată, mă faci să mor când apari la televizor, pupăzo dulce.
Tu eşti, însă, un canar la mângâierea căruia orice bărbat nu rezistă, i se revoltă buricele deştelor. Aud că faci sex zilic şi mult cu un George, aud că faci cură de slăbire prin sex, sexoterapeuta mea, cum de nu te-am cunoscut acum 30 de ani?
Să-ţi fi scris poeme kilometrice, odalsica mea, muza mea, cu sâni cu tot. Căci ai doi sâni - păcat că numai doi - cu nume propriu: Sânzi şi Ana. Ana - Sânzi, că eu sunt stângaci, că scriu de la stânga la dreapta şi că citesc la fel; câtă bucurie ar aduce sufletului meu, sânii tăi imenşi, la o lectură particulară. Ana - Sânzi, cuplul care-l mişcă şi pe Dante din Infern.
Ana&Sanzi, îngeriţa de sex concav şi sâni extra-convecşi! Doi pepenaşi galbeni, două mototoace mari de puf, două pernuţe între care să-şi hodine capul intelectualul istovit de lecturi grele din Nietzke, Kant sau Kierkegaard.
Şi după ce că eşti cum eşti, mai eşti şi cum mai eşti, Ana-Sânzi: ai imaginaţie, ai făcut partidul fotomodelelor din România, în care ai vrut s-o ai şi pe divina, pempanta, supersenzuala Pamela Anderson.
Ce minunată idee! Ca să nu spun că sânii tăi - Ana şi Sânzi, ce aromat şi rotund sună - sunt adevăraţi, de la mama lor, ca vinul alb şi sec, sunt nesiliconaţi, sinceri, neaoşi. Trăi-ţi-ar amândoi o veşnicie!
Mâine, despre Nico
George Stanca
