Dragă Sorin Minghiat,
Îmi este tare dor de tine. Îmi este dor de zilele acelea în care, însoţindu-l pe Doru Stănculescu, ai apărut cu flautul tău minunat. Minunat şi nichelat.
Ce m-a apucat şi am scris? Dorul de tine? Nu ştiu! Ba cred că ştiu, fiindcă de două veri îmi lipseşti. Cel puţin din tabăra de folk de la Calafat şi cel mult din tabăra de la Târgu Jiu, unde nu mai merg de multă vreme. Mă gândeam într-o zi - căci mi-ai apărut adesea în gând - cum şi ce să scriu despre tine? Păi aş avea atâtea încât aş scrie un roman fluviu. Sau am bea un roman fluviu. Mă uit ades la fotografiile alb negru de la începutul cenaclului, îţi admir candoarea analcoolică şi cuminţenia. Am observat la tine că puţinătatea trupului tău este invers proporţională cu aceea a sufletului. Ai un suflet atât de vast precum şi imaginaţia ta. Ştii că la un moment dat, prin anii ‘80, mă îndepărtasem de mişcare. Am crezut că şi tu. Ne-am întâlnit însă pe şantierele Capitalei plini de praf, moloz, ciment. Mă gândeam cu tristeţe nu atât la destinul meu, cât la al tău. Deşi amândoi aveam o meserie de rezervă.
Viaţa n-a mers cum am vrut noi, dar ne-au ieşit unele chestii. De pildă, tu azi eşti flautistul de vază al folkului românesc, hai să-ţi zicem generos ”flautul fermecat”, eşti omul de referinţă. În folkul nostru nimic nu se poate întâmpla fără minunăţiile flautului tău şi chiar că ştii a le face. De altfel, instrumentul tău prin tine şi tu prin el daţi acea culoare minunată folkului original de la mama lui. Vezi cazul Jetro Tull. Îmi amintesc când ai venit tu la mine în ziua aceea albă, cu femeia aceea brunetă, cu femeia aceea frumoasă şi te-am uimit prezentându-ţi ultimul album de atunci Thick As A Brick, care era o noutate. Un disc într-un ziar. Culmea, era chiar cel prezentat şi ziarul se numea ca discul. Ai înnebunit şi, de atunci, ori de câte ori ne întâlnim, mai euforic sau nu, ne amintim cu mare bucurie de seara aceea frumoasă.
Să nu uităm că la Calafat eşti, ai fost şi rămâi naşul taberei de folk avându-l naş executiv pe Dan Vană. Voi aţi fost binomul, voi aţi fost IDEEA, voi aţi fost REALIZAREA. De aici încolo nu văd prea repede a se mai face o tabără de folk de dimensiuni internaţionale ca aceea de la Calafat.
Eu sper, tu speri...
Ambiţiile tale te-au dus la a fi cadru universitar în domeniu.
Eşti. Vrei. Ştii.
Mi-e dor de tine, Sorin.
