Dragi tricolori,
V-am cam răsfăţat anul acesta. Deh. Regele fotbal …care la noi a ajuns un biet trecător, să nu zic cerşetor, că nu eşti dar ceva servitor, slugă amărâtă da! Observ că prin anumite opţiuni ale poporului, boborului, vulgului, populimii, pulimii, duodenelor, cum zic eu elegant, am ajuns să fim conduşi de nemţi.
Preşedintele ţării, antrenorul naţionalei de fotbal, neamţ, numai preşedintele Germaniei e nemţoaică… mai bine aşa decât să ia medalie la lupte un cecen, pentru Romînia, asta fiind o viziune cam sumbră şi islamistă. Cu nemţii cică e siguranţa mai mare… Aşa o fi. Cert e că nu prea am văzut mai nimic nemţesc la voi în meciul cu Muntenegru. Desigur, mă grăbesc, dar noi de la nemţi aşteptăm tehnică, tactică, viteză, inteligenţă, nu lentoare balcanică. Lentoare ce duce la lingoare …apoi se moare. Ce mă îngrijorează e faptul că am început ca de la unul dintre cele mai uşoare meciuri de început să nici nu câştigăm. Ce facem? Aşteptăm Polonia s-o umilim?
Vina antrenorului e că încă nu e informat sau e dezinformat de anturaj. Ce să mai vină Torje care se zbate ca un mormoloc în noroi? De ce îl bagi pe Popa spre coadă, când el putea să joace cu Stanciu, ceea ce s-a dovedit, în bună regulă? Nu ştiu, cred că Daum va cunoaşte bine fotbalul mioritic când va fi dat afară. Are surse proaste. Sau rău-voitoare. A făcut, cu câteva excepţii, Săpunaru, Benzar, o echipă de muhaiele. Şi am folosit un termen catifelat. Nu mă refer musai la faptul că Popa a intrat prea târziu, ca şi Keşeru. Nici la egalarea adusă de ei imediat după golul nostru; nici atât la ratarea lui Stanciu, omenească, ci la jocul în ansamblu. La echipa în ansamblu. Nici o fibră de speranţă, nici o pălălaie de viitor. Parcă tot în Franţa aia blestemată jucăm şi acum… Ori, aţi fost aseară toţi la fete şi v-a terminat demimonda MiţaBiciclista, care v-a dat drumul spre-n zori?
Ce am jucat? Ce am mişcat? Nici un semn de tactică prusacă sau de strategie ariană. Un ghiveci aş zice balcanic, scos în acord cu advesarii care s-au bucurat că au făcut meci egal. E un rezultat optimist pentru mulţi români… Scăpăm de griji şi emoţii. Nu ne mai insomnim spre epuizarea seriei. Ştim una şi bună: suntem o trupă de impotenţi fotbalistici. Care nu merită nici atenţie, nici public, nici pavoaz tricolor. La ghenă cu ei! Dixit.
