FOTO EXCLUSIV Cornel Constantiniu a scris o carte în șase ani, cu un singur deget. Bolnav de Parkinson, artistul s-a chinuit enorm să-și publice povestea vieții
Diagnosticat în urmă cu 22 de ani cu Parkinson, Cornel Constantiniu vorbeşte cu greutate şi are serioase probleme locomotorii, însă a avut ambiţia de a-şi aduna, în volumul ”Zăpezile copilăriei”, povestea vieţii. În paginile cărţii găsim dezvăluiri despre soţia lui, Domniţa, dar şi despre fratele său geamăn, Mircea.
Cornel Constantiniu (70 de ani), artistul care în Epoca de Aur rupea inimile domniţelor cu piesele lui romantice (”Am aşteptat să vii”, ”De unde vii iubirea mea”), a avut o relaţie strânsă, paranormală chiar, cu fratele său geamăn, Mircea, care s-a stins din viaţă în 2009, în urma unei boli necruţătoare. Primele capitole cuprind amintiri amuzante din copilărie: ”Lângă casa unde locuiam se afla o barieră de cale ferată. Nenea Ion era plecat să aducă nişte apă din sat, căci ştia că trenul ajunge la 8.20 dimineaţa, dar eu cu frate-miu am lăsat bariera mai devreme. Aşa că vehiculele au început să se adune: o căruţă, un camion, două căruţe, o maşină mică. În clipa în care Nenea Ion a vrut să ridice bariera, a început să bată clopotul, semn că vine trenul, şi iar a trebuit să lase bariera în jos. Să-l omoare şi alta nu! Trenul a trecut ca o vijelie”. Întâmplarea a rămas una dintre marile secrete ale gemenilor Constantiniu.
Pe soţia lui, Domniţa, actriţă de profesie, a cunoscut-o pe băncile facultăţii. ”Avea ceva magnetic, care mă atrăgea. Ba, mai mult: de fiecare dată o avertizam să nu-şi facă alte iluzii sau alte speranţe, că tot nevasta mea va fi!”, spune el. S-au căsătorit în facultate, spre disperarea unui profesor care nu agrea această idee până la absolvire. ”Domniţa, prin prezenţa sa ca soţie, mi-a creat un echilibru interior de care aveam mare nevoie”, scrie el. Cornel mai a adăugat şi un episod din perioada în care stăteau la Iaşi şi nu aveau bani de mobilă. Drept urmare, au luat acasă patul din recuzita teatrului. Cornel l-a iubit enorm pe fratele său geamăn, care, pe vremea comunismului, fugise în Africa de Sud, în speranţa unei vieţi mai bune. Deşi îi despărţeau mii de kilometri, când suferea unul suferea şi celălalt. În 2009, când Mircea s-a stins din viaţă, solistul a adus urna cu cenuşă în ţară, iar luni bune a ţinut-o în casă.
Volum de 300 de pagini
Cornel Constantiniu a scris cu greutate acest volum de aproape 300 de pagini, pe care l-a lansat ieri, în cadrul Târgului de carte Bookfest (n.r.-eveniment care se desfăşoară în perioada 20-24 mai, la Romexpo), pentru că d-abia îşi poate folosi mâinile: ”Am terminat-o după vreo şase ani, timp în care am tastat cu un deget la maşina de scris”, ne-a spus artistul. Cornel a suferit, în ultimii 14 ani, două intervenţii chirurgicale pe creier, având montat în dreptul pieptului un stimulator cerebral, care îl ajută, cât de cât, să mişte mâinile şi picioarele.
