INTERVIU Teo Trandafir: «Nu am avut curaj să plecăm în vacanță». Dezvăluiri sincere despre lucrurile neplăcute din viața vedetei
Teo Trandafir (52 ani) ni s-a confesat într-un interviu exclusiv că i-a fost teamă să se aventureze într-o vacanță, împreună cu fiica ei, și că încă resimte multă nesiguranță legat de această pandemie. Altfel, vedeta s-a întors cu forțe proaspete la cârma emisiunii pe care o prezintă alături de Bursucu, la Kanal D.
- Click!: Teo, cum a început noul sezon al emisiunii de la Kanal D care îți poartă numele?
Teo Trandafir: A început foarte bine, ne-am adaptat perfect. Nu am avut o vacanță lungă, astfel încât să întrăm intr-o anumită dispoziție specifică unui concediu, și implicit nu am avut nevoie de un timp să ne revenim. Când te întorci după un concediu foarte lung parcă ai două mâini stângi și este nevoie de o perioadă de reacomodare. Ne-am întors plini de energie și cu multe surprize!
- Care e cea mai enervantă restricție din pandemie pentru tine?
E trist și frustrant faptul că oamenii nu se mai pot îmbrățișa. Sunt anumiți oameni pe care îmi doresc să îi îmbrățișez mai des. Am fost la Pitești la o familie care îmi este foarte dragă, familia Floroaica, părinții lui Ștefan de la Exatlon, sezonul 1. Ne vedem lunar și îmi sunt atât de dragi oamenii încât, atunci când îi strâng în brațe, simt energia lor cu care mă încarc pentru o lună. Această perioadă ne-a frustrat puțin, am stat afară, în curte, nu am mai intrat în casă ca să nu fim nevoiți să purtăm măști. Ceea ce mă enervează este nesiguranța, ideea că în continuare există acest pericol de infectare.
- Cum a fost vara asta pentru tine? Ai plecat în vreo vacanță cu Maia sau ai preferat să te ferești de virus și să rămâneți pe lângă casă?
N-am plecat nicăieri, nu am avut curaj. În perioada asta ne-am trezit dimineață pentru antrenament și apoi am mers în diverse locuri, la Câmpina, la pădure, dar nu am avut curaj să rămânem peste noapte la un hotel. Nu am ieșit nici la terase.
- Ești acum mai precaută decât la începutul pandemiei?
Nu cred că pot face mai mult decât fac. Cum am procedat la început, procedez și acum, am urmat recomandările. Când trec pe lângă o baie mă spăl pe mâini, port masca, am avut o perioadă în care am mers cu o mașină decapotabilă, o bijuterie de epocă, și am pus și atunci masca. Hainele le pun la spălat imediat ce ajung acasă. Sunt la fel de precaută și acum, ca și la început.
- Dacă ar fi ca Teo de acum să îi transmită ceva lui Teo de la începuturi, cum ar suna mesajul?
Zi după zi o să descoperi că totul va fi bine. În tinerețile mele luam totul extrem de tragic, mi se părea că sunt ultima din pluton, că se vede acest lucru și că nu mă țin de el. Doream să fiu mediocră măcar, să nu mă fac de rușine. Dar zi după zi înveți ritmul plutonului și începi să-l conduci. Am învățat sistemul prietenei mele Maricica Puică, ea venea mereu din urmă pe ultima turnantă. I-aș mai spune lui Teo de atunci că pasiunile de acum se vor transforma în amintiri plăcute și zâmbete, nimic mai mult. Și că nimic nu e atât de grav cum pare a fi.
- Cât de mult simți că te-ai schimbat după ce ai întâmpinat problemele de sănătate?
Lucrurile s-au întâmplat atât de demult, încât nu știu cât de relevant ar fi răspunsul. Schimbările s-au petrecut în 2010-2011, dar nu cele de sănătate le-au determinat. Eram deja ușor <șubrezită> când am trecut prin probleme personale. Nici nu știu ce m-a schimbat. Este greu să-ți faci evaluări din interior. Este bine să îi lași pe cei din afară să te <socotească>.
- La ce obiceiuri culinare/alimentare ai renunțat definitiv? Ce nu ai mai mânca niciodată?
Am curiozități, dacă nimeresc un fel de mâncare pe care nu l-am mai văzut niciodată vreau să-l gust. Eu nu am mâncat niciodată carne de oaie, dar am gustat să văd cum este. Nu se întâmplă să nu îmi placă ceva fără să fi gustat. Nu am renunțat nici la gogoși, pentru că o bucățică nu a omorât pe nimeni, nici la prăjituri, pentru că o jumătate de mini amandină nu a făcut rău nimănui. Mănânc câte puțin din orice îmi face plăcere și nu mă frustrez.
- Care sunt fobiile tale?
Murdăria fizică. N-aș mai putea trăi într-un loc care nu este imaculat. La mine în casă, deși nu știu să fac curat, nu mi-a dat Dumnezeu acest talent, este tot timpul spital. Vine tot timpul cineva și freacă cu spirt, dezinfectant. Pe vremea lui Ceaușescu locuiam într-un bloc în Drumul Taberei unde, evident, erau gândaci. Acum dacă aș vedea un gândac aș intra în comă. Nu este neapărat o fobie, dar mă sperie un pic mașina. Nu merg pe distanțe lungi pentru că ajung distrusă de oboseală. Mă încordez foarte tare, pentru că îmi este frică de mașină care, spre deosebire de avion care te omoară, te poate schilodi.
Citește și:
