Scrisorile lui Stanca: Dragă Cătălin Măruţă,
Nu mi-ai răspuns la nici un telefon cu ocazia sărbătorilor de iarnă de anul trecut. Te înțeleg. Ai ordine de sus. Sunt persona non grata. Mi se rupe. Chiar făcând o precizare mai exactă: mi se brehăne...
Că norocul meu e că nu trăiesc pe spezele unei televiziuni. Nici pe corifeii care se cred veșnici pe funcția lor. Alde Petre și Mona... Mai ales că nu e televiziunea lor. Nici a părinților lor, nici a părinților părinților lor... pe care îi omagiez în grup pe această cale.
Dar, nici a lui Sârbu. Din păcate. Noii proprietari vor face probabil curățenie. Și ce vor găsi prin cotloane, probabil fi-va mai rău ca-n conturile Rapidului... Abia aștept să comentez evenimentul. Căci deja curentul merge. Rândunelele au început migrația...
Zic că nu ai vrut să primești felicitările mele. Deși, căpos cum îs, fie și mai târziu, îți zic și cele cuvenite de ziua ta de naștere. Care fu luni, 27 ianuarie. Dar, Cătăline sper să mă înțelegi, nu puteam să-l sar pe dragul nostru de Florin Piersic. Am avut de ales: piersică sau măr...
În fine, să ai zile bune anul acesta! Care a început rău pentru mulți. Și pentru țară. Zăpezi agresive. Catastrofe. Aeriene. Financiare. Economice. Guvernologice. Miniștri boi. Incompetenți... că ăilalți erau mai breji... Bâlbe europene. Sabotaje cotrocene. Și, prostie bine plătită. Din banii noștri făcuți ca slugi pe-afară. Badante. Țucaloducți. Bebi-siterițe. Experți căpșunologi. Maeștri grăjdarieni...
Mă scuzi de digresiune... Ce-ți doresc eu ție, Măruță, pe anul acesta și de ziua ta e să ți se împlinească dezideratul cu al doilea copil. Pe care îl tot anunți. Și, tot nu mai vine. Se cam mărește prăpastia, distanța dintre frați. Căci - o spune Stan(k) Pățitul - la al doilea nu mai ai nevoie de doică nici de troică (n.a.din Dicționarul ludic: troică = doică cu trei țâțe).
Fie ea filipineză. Finlandeză (ca moașa mea...). Kalalapacă. Albaneză ca Maica Tereza... Îl crește "nenicul" cel mare. Căci, băiat va fi! Îi ia toate obiceiurile celei mari. Teoretic, nici nu simți că-l ai. Dar, desigur aici glumim. Numai Domnul decide când să vină mezinul. "Mezin" dacă te oprești aici. Dar, nu deznădăjdui, Măruță! Lucrează! Muncă, muncă și iar muncă! Salutări Doamnei. Și, La mulți ani/copii!
George Stanca, pamflet
