Scrisorile lui Stanca: Dragă Gigi Becali,
Mă adresez ție, acolo unde ești. Nu o fac în calitate de rapidist. De „Ți" cum ne numeai cu subtilități academice de Pipera. Căci, dacă ar vorbi giuleșteanul din mine ar fi rău.
Te-aș înjura ca la poarta șatrei și mai mult decât atât. Aș spune că mă bucur că ai ajuns acolo unde ești. Asta, fiindcă tu te-ai bucurat nespus de falimentul Rapidului. Adică, de ceva mai rău decât pușcăria. Un fel de moarte. Eu vreau doar să-ți arăt că sunt un bun creștin. Deși, nu nășesc nunți și botezuri nesimțite, opulente, cu un sobor de cameramani. Deși, nu-mi fac crucea de la creștet până-n tălpi ca să mă vadă și orbii. Deși, eu nu am bani să fac biserici, case la sinistrați ca să-mi exhib tăria credinței. Nici să fac pomeni grase la popor. Dar, creștinului din mine, îi e milă de tine. Calvarul tău nu s-a terminat. Mă tem că abia a început...
Ești, dreptu-i, o victimă. A unor jocuri în care te-ai băgat ca fata mare direct la poștă. Ca porcu' la tărâțe. Ca musca-n dos la cal... Astea le zic, așa, pentru pulime... Căci, exibiționismul tău religios, politic și fotbalistic de prost gust te-au îngenuncheat. Și, manevrele, chiar militare, făcute spre a te îmbogăți... Ai făcut totul cu psihologia și logica unui gambler. Cartofor. Chiar cacealmist. Trișor... Cauționat de prostia că dacă furi de la stat și dai la săraci, Dumnezeu te iartă. Și, am mai spus-o-n scris, tu chiar credeai cu evlavie cretină, că, Dumnezeu poate fi corupt... Că dacă-I faci o biserică te iartă. Poți să faci tu singur și Catedrala Neamului, dacă ai călcat una dintre Porunci tot ai greșit în fața Lui. Nu, Dumnezeu nu ține cu briganzii ăștia care își spun "Statul". Ține cu dreptatea. Și, pe dreptate, primul vinovat ești tu. Victima lui Gigi Becali este chiar Gigi Becali. El a chemat răul spre tine.
Simțeam nevoia să-ți spun lucrurile acestea. Așa, ca unui cunoscut. Fiindcă, ai început să ne lipsești din peisaj. Și totuși, la omenia ta, la milosârdia-ți ce probabil se adâncește acolo, nu te-ai putut abține să premiezi - nu ca la Cluj... - eroii-moți de la Horea. Gest adânc de solidaritate. Din parte-ți. Apreciabil. Dovedește că viața de acolo nu te-a rupt de viața de aici. Și că tu ai în continuare vie speranța că Dumnezeu - și, Omu'... - te vor izbăvi.
Așa să-ți ajute Pronia.
George Stanca, pamflet
