Preafericite Părinte Patriarh Daniel,
Iertat să-mi fie contextul aparent ”ușor” în care vă scriu, dar vă aduc la cunoștință că anul viitor prin ianuarie am 11 ani de când țin viu acest colț de ziar și deci considerați-mă ca și când v-aș scrie de pe un domeniu luat în uzufruct. Adică, aproape al meu…cu voia Domnului și a conducerii trustului…
Vă adresez această epistolă dintr-un îndemn lăuntric, care nu vizează nici un interes personal, ci doar unul național. Căci, în pofida unor proteste exagerat de expuse la pornirea construcției Catedralei Mântuirii Neamului - Catedrala Națională ați continuat Lucrarea. Proteste, emanate de un grup de cetățeni, unii artiști dornici de publicitate, alții senilizați ușor, publiciști, indivizi neortodocși - iaca, o mână de oameni! - plus niște atei TV ratați, cretini și necreștini… care au pus în balanță în mod speculativ și fals populist construcția de biserici, cu cea de spitale… De parcă biserica nu ar fi tot un spital de suflete - iartă-i, Doamne, că nu știu ce consumă! - … Zic, deci, că împotriva acestor proteste răcnite, țipate, urlate, scuipate sau cântate ați continuat lucrarea. Și așa la sfârșitul acestui an, mai bine - zis de Ziua Neamului, ați inaugurat marea construcție. De aceea, mă întreb și nu am explicații de ce nu ați fost considerat, decretat, numit OMUL ANULUI ???Fiindcă, în anul Centenar al țării multe evenimente formale s-au dus… pe banii statului; multe sforăituri patriotice; multe înscenări așa-zis istorice. Dimpotrivă, am reținut cu bucurie conferințele Academiei, lucrările corecte și benefice ale TVR și Trinitas și manifestările sincere ale unei populații - mândră, dar săracă… săracă, dar mândră. Pe scurt, dincolo de bucuria demnă a poporului, pare a fi fost un zumzet neplăcut cu iz festivalier de mici și bere ca-ntr-o campanie electorală… care a dus România la a părea o țară spuzită de ”simpozionită” gras finanțată.În tot acest context Preafericirea Voastră s-a distins de departe ca organizatorul celui mai mare și autentic - nu mai zic creștin… - eveniment al Centenarului. În fruntea căruia V-ați situat. Tocmai de aceea, repet, nu pricep de ce nu ați fost considerat Omul Anului? Știu că modestia, discreția trebuie păstrate la o față bisericească de rangul Preafericirii Voastre, dar…Uneori mă-ntreb serios, grav și tragic - ce fel de popor suntem? Ce fel de președinte ne-am ales și pe cine am pus să ne conducă? Dar, fără de politică… nu trebuie să vă amestecați, țineți-Vă departe, căci aici e măcar o mică, micuță coadă, virgulă a Satanei. Mai ales, la noi…Preafericirea Voastră, vă urez ca Anul Nou să Vă fie plin de alte realizări de genul Catedralei Naționale! Dumnezeu să ocrotească ființa Voastră și bietul Neam Românesc. Cu plecăciune și evlavie! La mulți ani!
