Scrisorile lui Stanca - Dragă Florentin Marinescu,
Nu-i de mirare, la "Vocea României" doi aspiranţi în muzică - nu parlagii, nici zarzavagii - nu auziseră de melodia "Hey Jude", Beatles.!!! Dar de Paulescu, descoperitorul insulinei sau B. P. Haşdeu, crezi că aveau habar?
Eşti părintele artelor marţiale de la noi; primul karatist practicant; cel mai titrat: ai 9 dani; din 2005 eşti în "Hall of Fame" pe domeniul tău.
Ai fost o figură a tinereţii noastre. O legendă. Intangibilă. Mai ales când te vedeam acolo, lângă tovarăşu' şi ştiam că te "baţi" mai tot timpul cu Valentin.
Tremuram. M-au uimit deci sinceritatea şi spontaneitatea unei prietenii cu tine, prin anii ‘92, atât de rotundă şi perfectă, că soţia mea geloasă, intrase la idei.
"Cine este omul ăsta care te scoală la 7 dimineaţa şi alergi cu el ca nebunu' prin Cişmigiu, apoi faci 20 de bazine la Hotel Bucureşti?", cârcotea Mmme S.
Pe bune, aşa era! Ce carismă aveai, ce mit sălăşluia în tine care mă fermeca!? Mă îndemnai spre sport, mişcare, aşa cum făcuseşi în meseria ta.
Onest. Loial. Indiferent că erau oamenii din garda preşedintelui, fiii lui, echipa de rugby a României care a învins Ţara Galilor la ea acasă; Steaua aceea de Cupa Campionilor Europeni şi mai ştiu eu cu câţi/câte, alţii/altele.
Eram flatat. Mă mândresc că te cunosc. Tu te legitimezi cu un singur lucru, clar: artele marţiale. Cu pregătirea psiho-fizică. Academician.
Asta a fost şi e totul pentru tine. În privat , pe vremuri anii ‘90, erai (mai eşti?) un ins monden, updatat.
Fie numai privind spre vârsta şi calitatea iubirilor tale notabile, femeilor din viaţa ta şi... Vezi Florentine, eu scriu la un tabloid, dar nu sunt tabloid, aşa că schimbăm subiectul...
Nu pot să cred - ba pot să cred ! - că ai făcut 52 de ani de arte marţiale! Şi ce şcoală ai, ce elevi! Nu mă pune să scriu că mă încurc în japonezismele tale, Sensei!
Sau, acum eşti Shihan? Care-i diferenţa? E ca de la colonel la general. Sau de la general la mareşal?
Oricum, eşti uriaş, eşti mare. Un mare luptător pe tatami, dar şi cu ale vieţii, Florentin Marinescu!
De aia te admirăm noi necondiţionat !
George Stanca, pamflet
