Scrisorile lui Stanca: Dragă Gigi Becali, prostia ta costă prea mult
Nu simţeai în aer că ăştia te pândesc miţeii, deşi te lasă să te bucuri, să te izmeneşti la lume pentru un joc? Fotbalul... Bucuria ta a fost de prost gust, de neam prost, sfidai toată ţara, TE râdeai cu toţi şi mai ales de toţi. Îţi era milă de Copos şi de rapidişti. A?! Credeai că tu eşti Alfa şi Omega. Uite că eşti un fraier şi chiar un puşcăriaş.
Duminică seara erai generos cu Hagi. De câteva zile de când ai avut certitudinea titlului te umflai ca un buhaiu de baltă. Tu chiar nu ai simţit în aer că ţi se cocea ceva? Procesul celorlalţi, cu finalul amânat a fost cea mai bună perdea să anestezieze, să te păcălească pe tine. Cine zicea mereu „n-am treabă!", nu tu? A?! Şi, estimp cine din umbră râdea de se urina pă el, de prostia ta. A?!
Numai tu ştii, eu nu! Deja împărţeai mila la prietenii sigur băgaţi jos: la Borcea, la verii tăi. Pe MM îl luai la sere la tine, să plivească la lăptuci şi la tiutiuci, vedea-l-aş dând cu târnăcopu-n piatră la canal, la Poarta Albă... Râdeai de mila Rapidului. A?! Uite, când ieşi tu, taman o să fie campioană...
Repet, nu mă bucur că te-au condamnat. Să-ţi dea Domnul doar o zi de puşcărie, aşa, spre amintire. Dar, nici nu-mi pare rău. Cum fu prima oară. Atunci n-am ţinut cont că sunt rapidist, am fost total cu tine. Acum îţi răspund cu aceeaşi monedă. Prea sfidai şi pe Dumnezeu. Tu şi Memeu, sluga slugilor, linge călcâie, scăpar-ar de pârnaie ca omu' de moarte... Vezi, mă, Gigi că Pronia are grijă de voi, ăştia neînfrânaţii!? A?! Pune pe câte cineva să vă execute.
...Şi dacă nu mai picai odată de fraier, atunci când ţi s-a arătat cartonaşul galben, înţeleg. Dar, uite, „perdeaua de mofină" a lucrat. Te-a făcut. Apoi, erai aşa de flagrant fericit de succes, ostentativ ca orice bou. Dă-l afară pe ăla înţeleptu' care te-a lăsat să greşeşti! Sau, acolo la ora de gimnastică, dă-ţi singur şuturi în dantură. Şi, nu uita că în afara multor blesteme din fotbal energii rele îţi mai vin şi de la liberali. Şi de la... dar ia fă-ţi tu, nene, singur bilanţul relelor! Că acolo ai timp.
George Stanca pamflet
