Scrisorile lui Stanca - Dragă Ion Crăciunescu,

Ion Crăciunescu

Câtă dreptate am avut într-una din ultimele mele scrisori în care îţi spuneam că nu mai ai ce căuta în lumea asta larvară a arbitrajului românesc.

O lume imundă, trecută demult sub nivelul troacei de porc, ajunsă la subpământ, la nivelul sordid al coropişniţei.

Nimic nu se poate compara ca mizerie cu ceea ce trăieşti tu. Da, politica. Aici e la fel. Presimt că anul acesta se va lăsa cu cadavre.

Atât de disperată-i treaba. Cu fotbalul e la fel. Trebuie să căştige Ăia. Musai. Ca şi Ăia din politică. E ordin de la Imperiu. Ce caţi tu aici ?

Te-am auzit recent la un post tv, şi cred că plângeai. Te-au înjurat crunt de mamă, două personaje din fotbal. Unul e Adi.

Nu pot să cred cum s-a degradat vechea şi aparent durabila ta prietenie cu el . Eraţi ca fraţii. Sunteţi ca câinii.

Scuză-mi cacofonia! E drept, nici eu nu-l prea mai recunosc pe omul acela jovial, simpatic, cu umor. Omul. Punct.

S-a adaptat, pare-se, junglei în care trăim. S-a desfigurat, metamorfozat. Ca şi lumea de azi.

Ajungem la "homo homini lupus". Pe spirală, asta e involuţie: ne întoarcem la canibalism.

Al doilea personaj e cea mai mediatizată creaţie a acestui popor după Piersic. Pe care, el, poporul îl binemerită: Gigi Becali.

Cum e Gigi şi boboru'! Un credincios. Un Sfânt pe pământ, în acceptul/conceptul acestui veac.

Care dacă nu e creştin, nu va mai fi. Şi, nu va mai fi! El, Jiji, nu se căieşte dacă, spontan, îţi fute Dumnezeii mă-tii pentru o cauză sfântă...

Căci e bine cu Stăpânirea: face danii la bicerici, hirotoneşte, ajută creştinii sinistraţi; se roagă Proniei pentru ţara lui.

Urlă savonarolismatic cu crucea-n mână. Ar fi-n stare să dea jumătate din avere ca să-i scurteze Golgota Mântuitorului, atât îl iubeşte...!

Apoi, tu, financiarmente, eşti un om normal. Nu ai ce face, trebuie să stai la toanele, hormonii, muşchii şi la pula Sfântului Jiji ca să îţi câştigi pâinea.

Că d-aia ţi-a vorbit el aşa. Poate că şi tu ai greşit cu Balaj Talaj ăla, iobag la groful kolosvarian. Dar, la ce răsplată ai, eu aş pleca .

Asta e funcţie pentru un robot. Sau , un nesimţit. Cum era ăla care şi-a băgat tot neamul în arbitraj. Măcar regula lucrurile în familie. Nu e de tine, Nelule!

Retrage-te până nu te-mpuşcă ăştia! Iar pe Apostolul fotbalului, iartă-l! Că nu ştie ce face...

George Stanca, pamflet