Scrisorile lui Stanca: Dragă Luminiţa Anghel,
Te cunosc de când, prin anii 90, cântai la barul Melody al dlui Viorel Păunescu și erai căsătorită, fostă Halip, cu Dragoș Anghel, fiul unui important fost fotbalist, oficial, președinte, colonel la Dinamo. Un băiat de familie.
Pe atunci, erai favorita miliardarului Cataramă. Ca solistă. Da, ai o voce penetrantă, particulară, specială.Ți-am urmărit apoi evoluția...Și artistică. Prietenia și colaborarea mea iubitul tău Joey, care ți-a cizelat cariera, și te-a introdus în primul plan al muzicii de top, m-au făcut să te cunosc mai bine, să te apreciez și să compun unele articole despre dumneata prin diverse cotidiene și hebdomadare.
M-a surprins, apoi, căsătoria spectaculoasă și tumultuoasă cu Marcel Pușcaș, fostul fotbalist, președinte și lt. major, la Steaua. Pe care, când ne-am certat, nu definitiv, îl lăsasem în preajma altei soliste, de geniu, însă: Elena Cârstea. Marcel avea deja o fetiță cu o doamnă actriță - de ce să-i dau numele? - botezată de Sorin Satmari , observatorul da azi la LPF, așa încât în neputință de cauză ați înfiat un copil. Aidoma Elenei.
De ce să aibă numai el copilul lui, NU? Pe Marc, căruia Marcel i-a oferit numele și protecția.Văd că acum faci un lucru urât: îți crești copilul împotriva tatălui și îl izolezi de el. Dar când în casă aduci un alt bărbat, de care văd că din nou te desparți, ce mai înțelege copilul?, cine e tatăl lui? Marcel, XXX sau viitorul tău amant. Sau viitorii? Ce vină are David că tu-i schmbi tații ca pe cântecele din repertoriu. Și mai dai și lecții de morală, mai te dai mamă exemplară și chiar ai avut pe mână un secretariat de stat de profil. Lupul la stână.
Ți-am văzut și evoluția în politică, la umbra paltinului Geoană; cu spiritul tău parvenit de veșnică pasageră într-o căruță autoritară, fie ea socială, politică, financiară; mascul sau partid. Lamentabilă! Cântă, doamnă Halip și lasă prostiile! Folosește acum acel glas care se poate buhăi, precum stăpâna, ca un portret al lui Dorian Grey, uitat printr-o mansardă pesedistă, devenind o voce mărășească, malboroșească, ai să devii un monstru. Luminița, nu te automutila! Cântă, doamnă, și taci!..., ai voce. Restul, caracter, linie, conduită, s-or mai găsi.
George Stanca
