Scrisorile lui Stanca: Dragă Mandinga,

Bambilici internaţionale... Voi şi prestaţia voastră vărzulească multi-cupajată: latino-iraldezo-scoţiano-greco-catolico-malgaşă, salată de fructe, mix-grill, carcalete, pişoarcă... Aţi dat tonul finalului unei seri negre. Serii negre. Locul 12, ce încălzeşte el? Necalificarea la anul... şi la mulţi ani... mai vede naşu' puţa Eurovisionului. Şi nasul belit al lui Bute? Aţi deschis o serie. Începutul sfârşitului: Bute! Bine că l-aţi întrecut pe Engelbert Humperdink... un monstru sacru ajuns la mintea copiilor.

Până atunci, seria neagră era încolonată: instalarea unui guvern demipotent şi bâlbâit ('ăl'lalt era gălăgois, dar fără...); încălcarea teritoriului naţional de către cine vrea şi cine nu vrea: drumul oaselor unui antiromân adus "pe pământul natal", nu l-ar mai răbda!; fotbal, unde campioana e o adunare de venetici ajutată de servicii...prompte, etc. ; handbal-fete non-olimpice...

Stop! Nu e vina voastră. Am glumit. Amar, sinistru, negru cum îmi este sufletul acum când scriu, duminică la 4.30 dimineaţa. După... nenorocirea cu Bute. După belirea cu voi.

Mă gândesc la sârbul ăla care a luat un loc mai sus , Zeljko Joksimovic. Care în ciuda tradiţionalei "allegria" festivalistă, filo-anglo-saxonă (am numărat 15 solişti din 26 care au cântat în engleză! ) a avut tupeul şi curajul să cânte în limba sa.

Sârbeşte, moie priateli ! O piesă lirică. Nesăltăreaţă. Nu zaila-zaila cu dilaila / tot pe loc / să răsară busuioc! Sârbii tot sârbi. Bute, n-o să fie niciodată "sârb"! Nici voi...Şi a venit, cum spusei, sârbul cu un cântec nici măcar ţopăit, mandinguit, ci chiar liric. Eu îl consider pe el adevăratul câştigător.

...Voi, cu nevoile şi neamul. Că v-au stat în gâţi "râul, ramul...". Măcar de aţi mai şti de ce neam sunteţi, pe cine reprezentaţi şi în ce limbă cântaţi. Trebuie schimbat juriul ăla de fiţe de la ne-selecţie, că tot cu curu' jurizează. Şi, mai ales Dan Manoliu. Mulţumim frumos! Hai, producător la Humperdink, e treabă de făcut! Apoi, s-a văzut la votul european, dragă Opincă şi mai ales dragă Vlădică, ce politică externă avem noi şi pe unde suntem: pe nicăieri.

Şi, de nicăieri...

George Stanca pamflet