Scrisorile lui Stanca - Dragă Platformă Fortus Iaşi,
În nebunia şi disperarea electorală în care trăim, am ajuns să-ţi scriu până şi ţie, iaca o platformă industrială… De drag şi de adio.
Pentru cei care au mai apucat, ai fost CUG Iaşi. Un complex cu care Ceauşescu scotea ochii Moldovei, dar şi URSS-ului vecin.
Aveai mii de locuri de muncă. Acum eşti gata. Te-au terminat Ăştia. Cu servilismul lor excesiv şi obedient de a ne transforma cât mai iute în popor de consumatori.
Mâncăcioşi! Pişecioşi! Căcăcioşi! Fără producţie. Fără identitate. Fără români. Doar cu "europeni" conduşi de ţigani şi udemerişti...
Îţi scriu fiindcă ai devenit un simbol al Decăderii Naţionale: ai fost ultima fabrică de stat! Gata, lichidat! Potopul.
S-a privatizat totul. Ce bine se trăieşte bine... Jos comunismul, sus capitaliamul! Sus foştii activişti şi securişti, decaveurii şi uzurpatorii avuţiei naţionale! Ştii, dragă CUG, care e ironia?
Tu, ultimul bastion al proletatiatului din judeţul tovarăşului Iliescu, te stingi sub guvernarea premierului ieşean Ungureanu...
De vină e şi sistemul care, sistematic, te-a lichidat, alături de toate combinatele. Alea făcute de comunişti şi necesare celor ce le-au preluat după ei, ca să se menţină locurile de muncă stabile.
Canci!, cum ar spune o cinzeacă de rrom. Căpşunării şi badanterii. Ai trecut în amintire.
Eu, am şi-acum poza ta în minte cu imaginea-ţi gigantică, de când, ca tânăr reporter, am fost şi am scris despre tine, ca despre Spânzy Uruială, Sexy Călărăşeanca sau Mumu Piţipoanka.
Ce mişto erai! Şi ce păr purtai. Ce ţâţe arătai. Şi ce şold aveai. Ce buci desenai. Şi ce sex vindeai. De, mări, creşteai nivelu' de trai... Erai ce erai...Gata!
Lumea s-a liniştit. Nu mai eşti ce erai. Ai rămas nişte hale industriale mari, în care, ca şi în ex-UREMOAS-ul bucureştean, se pot face studiouri de tv, de cinema; se pot filma interioare şi exterioare; urmăriri cu bandiţi, întâlniri secrete cu mafioţi, împuşcături şi mitralieri babane.
Da, devii vedetă. Sau, devii ce e toată industria: ruina unei ruine. Rugina unei rugine.
Şi, dacă tot te duci pe lumea aia mai bună, şi dacă întâlneşti pripăşiţi nişte copii, nişte tineri care au ajuns acolo la Revoluţie, tu nu le spune că au ajuns degeaba...
S-ar putea să facă infarct ori să se sinucidă...
La adio, tu, Fortius iubirea mea... Huuideooo lor!!!
George Stanca, pamflet
