Scrisorile lui Stanca: Dragă Simona Gherghe,
Nu este cazul să fac eu aprecieri la adresa calităţii ei, fiindcă la genul acesta de emisiuni, la tabloid, cel care decide este ratingul şi nimic altceva. Ori aici, la obţinerea ratingului, este o mare problemă, este eternul conflict între conştiinţa ta profesională şi tentaţia facilului, a succesului cu orice preţ. Îmi aduc aminte că prin '92 scoteam o revistă senzaţionalistă cu crime, omoruri, violuri de babe etc.
Cam ce cerea românu' la ora aia. La un moment dat, am primit o fotografie terifiantă cu o crimă odioasă la Brăila. O fată de 25 de ani, proiectantă, fusese tranşată de un coleg inginer, evident psihopat. Ei bine, am dat pe prima pagină, full, fotografia cu corpul tranşat al bietei fiinţe. Eu însumi nu mă puteam uita la copertă... S-a vândut de minune... mi-e jenă să spun „ca pâinea caldă...", dar nu mai aveam linişte acasă cu fetele mele, nu mai aveam somn cu figura aceea umană hăcuită care mă urmărea. Se pare că pe tine aşa ceva te-a determinat să renunţi. După ce ai prezentat situaţia derizorie a unei persoane şi ai avut reacţii ostile, probabil, te-ai demoralizat...
Este greu de stabilit în presa tabloidă, limitele unui demers jurnalistic. Apoi, este greu să renunţi după ce relevi, descoperi ceva senzaţional - căci mizeria din casa fetei aceleia ţinea de senzaţional, de incredibil - să-l elimini, să te autocenzurezi în acord cu morala creştină. Fiindcă tentaţia realului pare a te salva, numai că publicul gândeşte, surprinzător, altfel. În fine, să nu mai teoretizăm; eu, unul îmi amintesc doar emisiunile decente realizate de tine şi dacă ai orgoliu şi canalul doreşte poţi schimba direcţia spre ceva mai pufos, mai catifelat, mai digerabil. Bag de seamă că tabloidul nu este pentru femei... Dar ratingurile şi ecourile din Acces, cu care te-ai obişnuit, nu vor mai fi aceleaşi. Fiindcă aici, şi voi tabloidiştii sunteţi de vină: aţi ridicat nepermis stacheta...Altfel, numai succes în ceea ce vei face!
George Stanca
