Scrisorile lui Stanca: Dragă Victor Ponta,

Ai comis o mare imprudenţă discutând public subiectul Steaua şi patronul său. Zău, nu e treabă de premier. Păi, mai ieri anunţi că nu prea îs rezerve să măreşti salariile, lucru extrem de grav, apoi ajungi la Steaua şi Becali al ei.
E o distanţă. Sigur, ea e un brend, dar eu cred că mai importante sunt salariile. Brendul nu ţine de foame. Nu ne dă FMI vreun sfanţ, moca, nici dacă Steaua ar lua Champions League. La urma-urmei, băgarea în seamă a cazului Becali e praf în ochi. Pentru suporterii stelişti. Mie mi se brehăne. Dar până să plângi cu pasiune şi lacrimi creponate, trebuia să faci totul ca să împiedici arestarea patronului.
Ştiu că nu depinde de dumneata. Dar, orişicât, eşti jurist. Procuror. Premier. Nu stâlp de telegraf la Măciuca...
Sau acum, când şi preşedintele e stelist (fost rapidist de conjunctură), de ce nu faceţi un acord de coabitare să scăpaţi Steaua. Dar şi Rapidul meu... Căci, pentru Timişoara sau Craiova v-a durut în bască. Acum, aşa, en passant, declari că te doare de soarta echipei şi a patronului. În ideea că e brend, patriomoniu, simbol. Păi nu ştiu un guvren care să se fi sinchisit vreodată de aşa ceva.
Din contră, văd doar crima cu Brâncuşi şi opera sa comisă de comuniştii mai mult sau mai puţin români. Sau, de cazul lui Gheorghe Zamfir, care a pierdut „Moara" din Franţa, iar guvernul de atunci nu a făcut nimic. Cât costa statul român să ia o proprietate şi apoi să-l găzduiască cu chirie pe marele artist? Zamfir. Geniu. Brend. Peste Steaua...
George Stanca
































