Scrisorile lui Stanca: In memoriam Adrian Iovan
Pronia are uneori opțiuni ciudate în ce privește stabilirea unui destin. În cazul lui Adrian Iovan, Cereasca Voință i-a dat un destin dublu. Cu mari semnificații.
Sociale aș spune. Căci, pilotul s-a remarcat întâi în societate atunci când a împușcat un hoț. În legitimă apărare. În casa proprie. Practic, el a deschis cazuistica - încă fără soluție la noi - privind violul de proprietate. E o speță juridică. Nu și una umanitară. De aceea, acum, în alt context, guri rele, veninoase și pricinoase, au sărit să spună că moartea pilotului ar fi o pedeapsă. Greșit. Eronat. Tendențios. Chiar jegos. Căci, faptele lui recente ne arată că s-a stins un Erou. Autentic. Un om care și-a făcut datoria până la capăt. Apoi "s-a dus să moară", cum bizar sună o expresie românească.
Într-o misie umanitară de salvare a unei vieți, pilotul a dus cu avionul alți oameni. Medici de prestigiu. Gerul Apusenilor a atacat avionul. Spre a salva atâtea vieți pilotul a decis să coboare. A ales locul.
A pus aparatul jos. Nu l-a prăbușit. El s-a accidentat grav. Și el... Și nu "s-a dus să moară", până ce nu a dat sfaturile necesare supraviețuitorilor... Să iasă din avion. Să facă focul. Etc. Pare povestea simplă a unei plecări. De gospodar. Înainte de a pleca de acasă pe mai mult timp, omul gospodar își rostuiește treaba. Acareturile. Pricinile. Abia apoi pleacă. Adrian Iovan, abia apoi "a plecat să moară..." Ba, înainte, a lăsat celor ce-l știau - și-l știau mulți - parcă și un mesaj. Premonitoriu.
Moartea în sine e îndeobște dureroasă. Deși știm în ce chinuri s-a stins Iovan - de la tovarășii lui supraviețuitorii - putem afirma poetizând că Adrian Iovan a murit frumos. Pe timpuri patetice se spunea banal: "a murit la datorie", „ca un erou" etc. Nu avem nici noi alte vorbe la acest moment. Dar, peste toate, el a dat o dovadă până la moarte, de un umanism demn de istorii. Căci, știind că vei muri, în loc grijești de-ale tale, să te lamentezi, tu mai ai tăria să te gândești la semenii de care răspunzi. Gestul lui Adrian Iovan e unul de mare-Erou. S-a stins într-o generozitate eternă.
Ce I-o fi venit și Proniei, ca pe această criză morală a românilor, să le dea cadou doi eroi martiri? Din păcate, pentru revoltător de tânăra Aurelia Ion, și Adrian Iovan S-a hotărât un alt cadou: moartea.
Fie iertați...
