EXCLUSIV Teribilistul Cristian Ungur: S-a terminat calvarul! A fost cea mai dură lecţie din viaţa mea
Cristi, cum e în libertate după două luni şi jumătate de arest?Este foarte bine. Mă bucur că, în sfârşit, s-a terminat calvarul, pentru că aşa consider eu astea aproape trei luni pe care le-am petrecut în arest. Am avut timp suficient ca să-mi dau seama de greşeala mea şi sunt sigur că nu se va mai repeta. Sper să se termine cu bine şi procesul şi să fiu alături de familie în perioada ce urmează. Pentru mine a fost o lecţie, o lecţie foarte dură, cea mai dură din viaţa mea.Ce te-a ajutat să fii atât de tare în perioada petrecută după gratii?La început a fost mai greu, pentru că mă gândeam că cine ştie când o să mai ies. Am fost însă susţinut de familie şi de avocaţi şi mi-am recăpătat încrederea că totul se va termina cu bine până la urmă. Încurajările lor m-au întărit şi doar asta m-a ajutat să nu clachez.
Cum te-ai simţit printre atâţia infractori?M-am adaptat. Acolo, în arest sau în boxa acuzaţilor, fiecare îşi spune povestea astfel încât să reiasă că e mai puţin vinovat sau chiar deloc. Încerci să-i crezi, îi asculţi pe toţi, deşi e clar că nu se află acolo degeaba. Mi-am spus şi eu povestea şi cine ştie câşi au crezut-o. Ai stat mult în arest. Consideri că instanţa a fost prea asapră cu tine?Eu nu am pus niciodată la îndoială deciziile Tribunalului Caraş-Severin sau ale Judecătoriei Caransebeş. Consider că domnii judecători şi-au făcut meseria şi eu m-am supus hotărârilor dânşilor. Nu am ce să le reproşez.
Ai tot afirmat că regreţi ce s-a întâmplat, dar nu ai avut ocazia să vorbeşti cu cei pe care i-ai accidentat? Ai vrea să le spui ceva?Regret nespus ce s-a întâmplat acolo şi îmi cer scuze faţă de victime şi familiile acestora. Nu am avut nici cea mai mică intenţie de a le face vreun rău. Sunt mai multe restricţii pe care trebuie să le respect, dar voi încerca şi eu, împreună cu părinţii mei, să ne revanşăm faţă de victime. Eu sper să se termine totul cât mai bine, atât pentru mine, cât şi pentru părţile vătămate. Sper să nu rămână nimeni cu traumne, pentru că, după un accident e greu să te refaci. Mă bucur dacă nu au resentimente faţă de mine, aşa cum au afirmat. Probabil că, şi-au dat seama că nu am vrut să-i lovesc
S-a discutat mult despre ceea ce s-a întâmplat pe aeroport. Ce s-a întâmplat de fapt acolo?Nu pot să-mi dau seama, probabil, o nebunie de moment. În arest m-am tot gândit şi nu am putut să-mi explic ce a fost în mintea mea. Totul s-a derulat foarte repede, în fracţiuni de secundă, şi nu ştiu exact ce s-a întâmplat. Sper să demonstrez de acum încolo că totul a fost doar o întâmplare nefericită.Care a fost primul lucru pe care l-ai făcut după ce ai fost pus în libertate?Mi-am îmbrăţişat familia şi i-am mulţumit că a fost alături de mine şi că nu m-a abandonat acolo în arest, pentru că, eu le-am adus supărare mare părinţilor şi ei nu meritau asta, dar acum încerc să mă reabilitez în faţa lor. Vreau să uit cât mai repede cele întâmplate pe aeroport şi de zilele şi nopţile nedormite în arest. Nu pot să trec peste asta decât cu ajutorul prietenilor şi al familiei. Încerc să am activitate zi de zi, pentru că, dacă mă gândesc acolo, rămân cu traume.
Ce faci de de mâine încolo? Nu ai voie să părăseşti Caransebeşul.În următoarele zile vreau să fiu alături de familie. Voi evita să ies în oraş. Simt nevoia să fiu alături de părinţi, pentru că mi-au lipsit mult şi vreau să rămânem o familie unită pentru a repara ceea ce am greşit eu. Voi face tot posibilul pentru a repara greşeala mea.
