Atentatul cu bombă din Senatul României, soldat cu trei morți și neconsemnat în manualele de istorie. Țința: Octavian Goga
Evenimentul tragic de la începutul lui decembrie 1920 a rămas în istorie drept primul atentat cu bombă comis pe teritoriul României. A fost trecut sub tăcere și nu este consemnat în niciun manual de istorie, iar astăzi aproape că nu se mai ştie nimic despre el.
Despre Romania acelor vremuri se vorbea ca fiind în perioada sa de aur după Unirea din 1918. Aceasta aparenta liniste a fost spulberată brutal în după-amiaza de 8 decembrie 1920 când a avut loc primul si singurul atentat cu bombă în Senatul României.
În timpul unei ședințe obișnuite, o explozie puternică a zguduit clădirea. O bombă artizanală, plasată cu precizie, a transformat forul legislativ într-o scenă de coșmar. Morți, răniți grav și zeci de senatori în stare de șoc.
Primul atentat cu bomba din România a avut loc în plenul Senatului
Atentatul s-a produs în jurul orei 14.40, chiar în momentul în care senatorii erau chemați în sală. Bomba fusese amplasată în spatele scaunului prezidențial, ocupat de generalul Constantin Coandă, președintele Senatului.
Aceasta era un obuz de provenienţă nemţească, obuz care fusese modificat şi căruia i se adăugase un ceas. Se pare că doar o treime din cantitatea pusă de atentator a explodat. A fost suficientă însă ca toate pupitrele să sară în aer. Zidurile au vibrat puternic și toate geamurile Senatului s-au făcut ţăndări. Fumul și țipetele au cuprins sala.
Presa vremii a descris scene dramatice.
„Senatorii, aflaţi pe culoare şi la bufet, tocmai erau chemaţi în şedinţă. Din incintă se desprind, îndreptându-se spre banca ministerială, domnii Greceanu şi Văleanu (ministru al Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor); domnul general Coandă, preşedintele Senatului, urca spre fotoliul prezidenţial. În acel moment, o detunătură îngrozitoare răsună în incintă. O panică neînchipuită se produce, ţipete şi strigăte de salvare răsună, în vreme ce, într-un lac de sânge, doi senatori sunt scoşi afară. Zeci de senatori leşină, în vreme ce corpul de gardă opreşte ieşirea celor aflaţi înăuntru“, notează Historia.
Deflagrația a provocat moartea episcopului Radu, iar ministrul Justiției, Dimitrie Greceanu, a fost grav rănit. Schijele i-au provocat o plagă toracică severă, iar la câteva ore după atentat a decedat.
Au mai fost răniți senatorul Spiru Gheorghiu, căruia i-a fost amputat piciorul drept, episcopii Nifon și Ciorogariu, precum și generalul Coandă. Numărul victimelor a fost limitat de prezența redusă a senatorilor în sală.
Ținta atentatului: Octavian Goga
Ancheta a indicat că ținta reală a atacului era Octavian Goga, poet și politician influent, care urma să deschidă ședința Senatului. Acesta a scăpat cu viață întâmplător, fiind reținut pe hol de un alegător care a insistat să stea de vorbă cu el.
Atentatul a fost pus pe seama unei grupări formate din Max Goldstein, Saul Osias și Leon Lichtblau. Goldstein, militant comunist originar din zona Bârladului, era cunoscut autorităților pentru activități radicale și pentru o tentativă anterioară de sabotaj.
După explozie, Senatul a fost complet izolat, iar persoanele aflate în clădire au fost percheziționate, fără rezultate imediate.
Conducerea Partidului Comunist a negat implicarea, însă mai mulți istorici au indicat legături între atentat și mediile comuniste ale vremii. Goldstein a fugit în Bulgaria, fiind capturat în 1921 și condamnat la muncă silnică pe viață. A murit în 1924, în închisoarea de la Doftana.
Atentatul din decembrie 1920 rămâne un moment de ruptură, simbol al radicalizării politice și al fragilității statului român interbelic.
