Ce Imperiu a purtat numele de Romania. Și-a schimbat denumirea de mai multe ori de-a lungul anilor
Unul dintre cele mai mari imperii din istorie a fost Imperiul Bizantin, care a existat timp de 1125 de ani. Ce mulți nu știu este faptul că într-un timp acesta a purtat, de fapt, numele de Romania.
Originile bizantinilor sunt încă învăluite în mister, asemenea multor lucruri ce datează din acea perioadă. Fondat de către împăratul Constantin cel Mare în anul 330 d.Hr., atunci când Imperiul Roman a fost mutat pe locul vechiului oraș grecesc Bizanț, l-a declarat Noua Roma. Numele a fost schimbat ulterior în Constantinopol, iar mult mai târziu, în 1453, în Istanbul, atunci când otomanii au răsturnat Imperiul Bizantin.
De fapt, Imperiul Bizantin nu a fost numit astfel niciodată pe parcursul existenței sale. Cei care locuiau aici se considerau romani și numeau imperiul „Romania”, considerându-se urmași direcți ai Imperiului Roman. Abia în 1557, istoricul german Hieronymus Wolf a propus termenul „Bizanț”, la peste un secol după ce Constantinopolul a fost cucerit.
Imperiul Bizantin s-a numit Romania
Această denumire vine de la Bizanț, un oraș grecesc antic pe locul căruia a fost construit Constantinopolul, capitala imperiului. Istoricii au preluat această denumire mai târziu pentru a deosebi Imperiul Roman de Apus de cel de Răsărit. Totuși, pentru locuitorii acelei perioade, statul lor era și a rămas „Imperiul Roman”.
Prin urmare, denumirea oficială a Imperiului Bizantin era Ρωμανία, Romanía sau Βασιλεία Pωμαίων (Basileía Romaíon - traducere din limba latină a numelui Imperiului Roman), Imperiul Roman, potrivit wikipedia.org.
Termenul Imperiul Bizantin a fost inventat în 1557, la aproximativ un secol după căderea Constantinopolului, de către istoricul german Hieronymus Wolf, care a introdus un sistem de istoriografie bizantină în lucrarea sa Corpus Historiae Byzantinae, în scopul de a deosebi istoria antică romană de istoria medievală greacă, fără a atrage atenţia asupra predecesorilor lor antici.
Bizantinii se numeau pe ei înşişi Ρωμαίοι – Romaioi, prin care se deosebeau de vechii Έλληνες – Elini, care, în Evul Mediu, însemna „greci antici păgâni”. Unii istorici au vorbit de o conştiinţă naţională, ca cetăţeni ai „Ρωμανία” („Romania”, aşa cum se numea Imperiul Bizantin).
