Ce înseamnă dacă o persoană nu vrea niciodată să mângâie câinii, potrivit psihologiei
Într-o lume în care dragostea pentru câini a devenit aproape universală, întâlnirea cu persoane care evită constant să îi mângâie, să îi atingă sau chiar să se apropie de ei poate părea ciudată sau greu de înțeles. Este vorba despre frică? Dezgust? Indiferență? Sau, poate, ceva mai profund?
Potrivit psihologiei, nu este vorba doar de “a nu-ți plăcea câinii”, ci de un amestec de factori emoționali, cognitivi și sociali care pot influența modul în care o persoană se raportează la animale – mai ales la cele asociate cu afecțiunea și apropierea, cum sunt câinii.
Este normal să nu vrei să mângâi câini?
Răspunsul scurt este da, este normal. Nu există nicio regulă care să spună că toată lumea trebuie să iubească sau să mângâie câinii. Dar, conform specialiștilor, atunci când această evitare devine constantă, automată sau însoțită de o reacție emoțională intensă, poate ascunde cauze mai adânci.
Psihologul clinic Mariela Campos explică: „Decizia de a nu mângâia câinii nu înseamnă neapărat lipsă de empatie sau răceală emoțională. De multe ori, poate fi legată de stiluri de atașament, experiențe negative din copilărie, anxietate socială sau influențe culturale.”
Posibile cauze emoționale
1. Traume din copilărie
Una dintre cele mai frecvente cauze este o experiență neplăcută cu un câine în copilărie – cum ar fi o mușcătură sau un episod de teamă intensă. Chiar dacă acele evenimente nu mai sunt conștiente, ele pot rămâne „înregistrate” la nivel inconștient și pot genera, ani mai târziu, evitare automată și disconfort.
2. Stil de atașament evitant
Conform teoriei atașamentului, unele persoane dezvoltă un stil de relaționare mai distant, mai rațional, și evită contactul emoțional și fizic – atât cu oamenii, cât și cu animalele. Pentru aceste persoane, gesturile de apropiere fizică, cum ar fi mângâiatul unui câine, pot părea inconfortabile sau chiar inutile.
3. Anxietate socială sau igienă exagerată
În unele cazuri, refuzul de a mângâia câinii poate fi asociat cu frica de murdărie, de boli sau cu o anxietate socială legată de a intra în contact cu ceva imprevizibil. Câinii, fiind animale spontane, pot reprezenta o sursă de disconfort pentru cineva care preferă controlul și spațiile predictibile.
Nu e lipsă de empatie – e o altă formă de relaționare
În cultura populară, mângâiatul unui câine este văzut ca un gest de bunătate, deschidere și căldură. Din acest motiv, cei care evită acest gest pot fi priviți cu suspiciune sau chiar judecați ca fiind „reci” sau „fără suflet”.
Totuși, psihologii atrag atenția: această evitare nu indică automat o problemă de personalitate sau lipsă de empatie. Este posibil ca acea persoană să își exprime afecțiunea în alte moduri sau să fie pur și simplu diferită în ceea ce privește relaționarea fizică.
Nu toți iubim la fel
A nu dori să mângâi câinii nu te face o persoană mai puțin bună sau mai puțin capabilă de iubire. Poate fi un reflex al unor experiențe trecute, un stil de atașament mai distant sau pur și simplu o preferință personală.
Important este să înțelegem că afecțiunea nu are un singur limbaj. Unii își arată dragostea prin contact fizic, alții prin gesturi discrete, iar alții poate doar prin prezență.
Data viitoare când întâlnești pe cineva care evită să mângâie câini, încearcă să privești dincolo de gest și să îți amintești: fiecare își poartă propriile povești.
