FotoCum arată animalul unic în natură care știe să aplaude. Totul se întâmplă în timpul ritualului de împerechere
În pădurile și zonele de tufăriș luminate de lună din nordul Argentinei, o pasăre aparent obișnuită ascunde unul dintre cele mai neobișnuite ritualuri de împerechere observate vreodată în natură.

Nu cântă spectaculos precum privighetorile și nici nu își etalează penajul în culori extravagante. În schimb, produce un sunet care seamănă izbitor cu aplauzele umane.
Cercetătorii spun că această pasăre „bate din palme” în timpul ritualului de curtare, iar mecanismul prin care reușește să facă acest lucru a rămas un mister timp de decenii.
Descoperirea a fost descrisă recent într-un studiu publicat în Journal of Avian Biology și oferă o perspectivă rară asupra modurilor complexe prin care animalele comunică în natură.
Pasărea care produce sunete fără să cânte
Specia analizată de cercetători este caprimulgul cu coada-foarfecă, cunoscut științific drept Hydropsalis torquata.
Caprimulgii sunt păsări nocturne, rude îndepărtate ale păsărilor colibri, însă aspectul lor amintește mai degrabă de niște bufnițe mici. Masculii au cozi lungi și bifurcate, pe care le deschid spectaculos în timpul ritualurilor de împerechere, potrivit Phys.org.
De ani întregi, biologii au observat în apropierea acestor păsări niște pocnituri scurte și puternice, însă nimeni nu reușise să stabilească exact cum sunt produse.
„Aceste păsări ne arată o zonă ascunsă a biodiversității. Oamenii se concentrează pe cântecul păsărilor, dar multe specii produc sunete importante prin mecanisme fizice, nu vocale”, a explicat biologul Christopher Clark.
Cum „bat din palme” aceste păsări
Pentru a descifra misterul, cercetătorii au folosit camere cu infraroșu de mare viteză și au filmat masculii înainte de răsărit, între orele 3 și 4 dimineața, în timpul ritualurilor de curtare.
Rezultatul a fost surprinzător.
Sunetul nu este produs vocal. În schimb, păsările își lovesc rapid încheieturile aripilor una de cealaltă, mai exact oasele radius din aripă — echivalentul antebrațului la oameni.
Practic, masculii produc un fel de „aplauze” mecanice în aer.
„Nici oamenii nu au adaptări speciale pentru a bate din palme, dar tot putem produce un sunet puternic”, a explicat Christopher Clark.
Cercetătorii au analizat inclusiv exemplare conservate în muzee pentru a verifica dacă această specie a dezvoltat structuri anatomice speciale. Surprinzător, nu au descoperit modificări evidente ale oaselor sau penelor.
Această concluzie sugerează că pasărea poate produce sunetul fără adaptări biologice extreme, ceea ce face comportamentul și mai fascinant pentru oamenii de știință.

Un „limbaj secret” al păsărilor nocturne
Descoperirea ridică întrebări importante despre modul în care animalele comunică folosind sunete mecanice și nu vocale.
Potrivit cercetătorilor, lumea naturală ar putea ascunde mult mai multe forme de comunicare decât s-a crezut până acum, mai ales în timpul nopții, când astfel de comportamente sunt dificil de observat.
„Încă avem întrebări, dar ne apropiem de înțelegerea acestui limbaj secret al păsărilor”, a declarat Clark.
Echipa continuă să studieze fenomenul și încearcă să afle dacă aceste pocnituri transmit informații complexe între păsări sau reprezintă doar semnale simple folosite în curtare.
Mai mult, oamenii de știință investighează inclusiv posibilitatea ca lovirea rapidă a oaselor să producă unde de șoc minuscule în aer, un fenomen rar întâlnit în regnul animal.
De ce este importantă această descoperire
Studiul despre Hydropsalis torquata oferă un exemplu clar despre cât de puțin cunoscute sunt încă multe comportamente din natură.
Într-o perioadă în care cercetătorii descoperă constant noi mecanisme de comunicare la animale, cazul acestei păsări demonstrează că biodiversitatea ascunde încă numeroase surprize.
Mai ales în ecosistemele nocturne, unde observațiile sunt dificile, multe specii folosesc metode sofisticate de comunicare pe care oamenii abia acum încep să le înțeleagă.



































