Cum au lansat naziștii cea mai puternică campanie anti-fumat din lume și ce urmărea, de fapt, Hitler

Campania anti-fumat a naziștilor reprezintă unul dintre cele mai controversate episoade din istoria sănătății publice. Înainte ca lumea să vorbească despre legătura dintre fumat și cancerul pulmonar, Germania nazistă desfășura deja cercetări, introducea restricții și organiza ample campanii împotriva consumului de tutun.

Imagine cu caracter ilustrativ. Sursă foto: Pixabay

Măsurile au fost prezentate drept o luptă pentru sănătatea populației, însă erau strâns legate de ideologia regimului lui Adolf Hitler privind „puritatea rasială”. 

Germania nazistă a construit cea mai amplă campanie anti-fumat din acea perioadă

Dezbaterea mondială despre efectele fumatului asupra sănătății a început oficial în 1964, când Luther L. Terry, directorul Chirurgului General al Statelor Unite, a publicat primul raport care demonstra legătura dintre fumat și cancerul pulmonar.

Documentul, realizat pe baza a peste 7.000 de studii și articole științifice, a schimbat definitiv percepția asupra consumului de tutun.

Cu aproape trei decenii înainte, însă, Germania nazistă dezvoltase deja una dintre cele mai agresive campanii anti-fumat din istorie, scrie The Atlantic. 

Potrivit Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) din SUA, regimul lui Adolf Hitler a promovat cercetări medicale privind efectele tutunului într-o perioadă în care restul lumii acorda puțină atenție acestui subiect.

Istoricul Robert N. Proctor, profesor de istoria științei și autor al volumului Războiul nazist împotriva cancerului, arată într-un studiu publicat în BMJ că Germania avea, în anii 1930 și la începutul anilor 1940, „cea mai puternică mișcare antifumat din lume”.

Autoritățile au interzis fumatul în numeroase spații publice, au limitat publicitatea la țigări, au redus accesul femeilor la produsele din tutun prin restricții asupra rațiilor și au finanțat cercetări epidemiologice care identificau legătura dintre fumat și cancerul pulmonar.

Specialiștii germani au analizat inclusiv efectele fumatului asupra bolilor cardiovasculare și riscurile pentru femeile însărcinate, introducând pentru prima dată și conceptul de „fumător pasiv”.

Toate aceste măsuri au făcut din Germania nazistă un pionier în cercetarea efectelor nocive ale tutunului, chiar dacă rezultatele nu au fost recunoscute pe plan internațional după război din cauza contextului în care au fost obținute.

Lupta împotriva fumatului servea ideologia „purității rasiale”

Campania anti-fumat a naziștilor nu avea însă la bază doar preocuparea pentru sănătatea publică. Potrivit lui Robert N. Proctor, toate aceste politici trebuie înțelese în contextul ideologiei rasiale promovate de regim.

Pentru liderii naziști, protejarea sănătății populației germane era parte a proiectului de creare și conservare a unei presupuse „rase ariene pure”.

Aproximativ jumătate dintre medicii germani au aderat la Partidul Nazist și au participat la elaborarea programelor de sterilizare forțată, eutanasie și exterminare a evreilor, romilor și a altor grupuri considerate „inferioare”.

Așadar, combaterea fumatului devenea o componentă a politicii de „igienă rasială”. Hitler era un adversar declarat al tutunului și îl descria drept „mânia Omului Roșu împotriva Omului Alb”.

Propaganda nazistă exploata inclusiv faptul că lideri precum Winston Churchill, Iosif Stalin și Franklin D. Roosevelt erau fumători, în timp ce Hitler, Benito Mussolini și Francisco Franco erau prezentați drept exemple de disciplină personală.

Mesajele afișate pe posterele epocii transmiteau sloganuri directe, precum „Nu tu devorezi – țigările – ele te devorează pe tine”, încercând să descurajeze consumul de tutun prin campanii de amploare.

Regimul a investit masiv în cercetarea cancerului și a promovat alimentația sănătoasă, activitatea fizică și alte măsuri de sănătate publică. Aceste inițiative au fost însă integrate într-un proiect politic care urmărea controlul societății și justificarea discriminării, sterilizării și exterminării în masă.

Istoricii spun că această perioadă reprezintă una dintre cele mai puternice contradicții ale secolului XX: un regim responsabil pentru unele dintre cele mai grave crime din istorie a finanțat, în același timp, cercetări medicale care au contribuit la înțelegerea efectelor nocive ale fumatului.

Descoperirile științifice au fost reale, însă scopul urmărit de regimul nazist nu a fost protejarea sănătății tuturor oamenilor, ci susținerea unei ideologii bazate pe rasism și genocid.