De ce un cuplu care s-a mutat în Barcelona a decis să se întoarcă acasă după doar un an: De ce nu au reușit să se integreze
Un cuplu din Scoția a ales să-și schimbe complet viața și să își urmeze visul mediteranean, mutându-se din Edinburgh în vibrantul oraș Barcelona.
Timp de un an, s-au bucurat de soare, cultură, arhitectură spectaculoasă și stilul de viață relaxat al catalanilor.
Cu toate acestea, după doar 12 luni, au decis să se întoarcă acasă. Deși experiența lor a fost plină de momente frumoase, realitățile legate de integrarea într-o cultură diferită, bariera lingvistică și dificultățile financiare i-au făcut să reevalueze această alegere.
Un vis născut dintr-o criză personală
Povestea lor a început în Scoția, într-o perioadă dificilă pentru ambii: „Când compania la care lucram a trecut printr-o restructurare și mi-a oferit un pachet de disponibilizare voluntară, am simțit că, în sfârșit, aveam ocazia să-mi urmez visul de a trăi în Barcelona.”
Cu un venit modest, sprijinul salariului soțului care lucra remote și statutul de cetățeni europeni, s-au decis să profite de o pauză de un an pentru a-și reevalua direcția în viață.
Fără un plan clar, dar cu mult entuziasm, și-au lăsat în urmă confortul din Edinburgh: „La mijlocul vârstei de 30 de ani, am lăsat în urmă viața noastră confortabilă din Edinburgh și ne-am îndreptat spre orașul spaniol fără un plan concret. Nu aveam locuri de muncă și nici o locuință aranjată, dar eram entuziasmați.”
Perioada de început în Barcelona a fost, după cum povestesc, aproape idilică. Au găsit un apartament cu balcon în cartierul El Born, la câțiva pași de plajă și de centrul orașului. Vremea bună, energia locului și frumusețea orașului i-au făcut să se simtă ca într-un vis: „Timp de câteva săptămâni, sub soarele mediteranean, am simțit că trăim un vis.”
Dar acest sentiment s-a estompat odată cu provocările reale care au început să apară.
Limba: un zid invizibil, dar solid
Unul dintre cele mai mari obstacole în calea integrării a fost bariera lingvistică. Deși nu s-au mutat cu pretenția de a se descurca perfect fără cunoștințe solide de spaniolă sau catalană, realitatea i-a lovit cu forță. „Nu am realizat cât de greu avea să fie să simt cu adevărat că fac parte din oraș fără să fiu fluentă.”
Cu toată voința, învățarea limbii s-a dovedit un proces lung și obositor. Femeia a urmat cursuri, a participat la schimburi lingvistice și a încercat să socializeze cu vorbitori nativi.
Totuși, până la fluenta necesară pentru o viață normală într-un oraș spaniol, drumul era mult mai lung decât își imaginase: „Uneori mă simțeam lipsită de putere, de parcă tot ce puteam face era să exersez mai departe și să iau încă un curs.”
Dificultăți financiare și incertitudine profesională
Un alt aspect care a cântărit greu în decizia de a reveni acasă a fost partea financiară. Din cauza barierelor lingvistice, opțiunile de carieră erau limitate. Ea a reușit să obțină un job part-time ca profesoară de engleză, dar veniturile erau mici. Soțul, inițial angajat remote, și-a pierdut locul de muncă la scurt timp după mutare. Deși avea experiență în IT, lipsa limbii l-a restricționat la opțiuni precum call-center sau ospitalitate.
„Ne-am dat seama că, financiar, am fi putut supraviețui în Barcelona, dar nu și prospera”, a explicat ea. Chiar dacă traiul în Barcelona era mai ieftin decât în Edinburgh, planurile de viitor – economii, călătorii, pensie – păreau imposibile cu veniturile actuale.
Decizia de a pleca – între dezamăgire și recunoștință
La finalul anului petrecut în Spania, cuplul a decis că e timpul să se întoarcă în Scoția. Deși cu inima grea, au realizat că prioritățile lor țineau de stabilitate și securitate. „Nu regret deloc această decizie, dar o mică parte din inima mea bate încă pentru Barcelona.”
Se întorc periodic în oraș, pentru a revedea prietenii și pentru a se bucura de atmosfera care i-a cucerit de la început. Chiar dacă viața lor nu a continuat acolo, visul nu s-a stins. Poate, cândva, după pensionare, vor reveni – de data aceasta, fără griji profesionale și financiare.
