Descoperire arheologică uimitoare. Locul unde morții nu putrezesc niciodată. Corpuri umane intacte și expresii faciale vizibile
O descoperire arheologică fără precedent readuce în atenție un fenomen unic pe Pământ: există locuri unde trupurile nu se descompun niciodată. Cercetările de peste 15 ani în regiunea înghețată Yakutia, din nord-estul extrem al Siberiei, au scos la iveală corpuri umane cu piele, păr și haine intacte, uneori chiar cu expresii faciale vizibile. Studiul, publicat în prestigioasa revistă Nature, dezvăluie și microbi vechi de secole, perfect conservați, dar și tradiții funerare fascinante ale populației locale, scriu cei de la Observator News.
„Nu scoatem schelete, scoatem oameni”
Yakutia este una dintre cele mai dure regiuni locuite de pe planetă. Iernile ating frecvent -70°C, iar vara durează doar câteva săptămâni. În acest mediu extrem, solul înghețat – permafrost – a devenit un adevărat arhiv biologic și cultural, păstrând intacte corpuri umane și obiecte funerare timp de mii de ani.
„Nu scoatem schelete, scoatem oameni”, explică arheologul francez Éric Crubézy, coordonatorul cercetării. „Piele, păr, haine și chiar expresii faciale sunt uneori încă vizibile.”
Morminte și artefacte care spun povești uitate
Echipa de cercetători francezi a explorat timp de 15 veri morminte de-a lungul râurilor și prin taigaua presărată cu lacuri circulare. Unele morminte datează din secolul al XVII-lea, iar altele au fost distruse în perioada sovietică. Defuncții erau îngropați cu toate obiectele necesare „călătoriei lor în lumea de dincolo”: arcuri, săgeți, bijuterii, haine în straturi multiple și încălțări. Femeile purtau bijuterii și unelte specifice activităților lor.
Pentru iakuți, mormintele erau sacre, iar atingerea obiectelor funerare era considerată o încălcare a ordinii universale, ceea ce explică păstrarea lor excepțională până în prezent.
ADN și moștenire genetică surprinzătoare
La Toulouse, geneticienii au analizat ADN-ul a 122 de indivizi îngropați între secolele XIV–XIX. Rezultatele au arătat că moștenirea genetică a iakuților a rămas remarcabil de stabilă, fără o înlocuire masivă a populației. Colonizarea a fost doar politică și economică, iar climatul extrem a limitat orice imigrație sau agricultură de masă.
Gradul de conservare este atât de ridicat încât medicii legiști au putut realiza necropsii detaliate, iar culorile hainelor s-au păstrat în unele morminte, ca și cum oamenii ar fi fost îngropați ieri.
Cazul femeii-șaman: simbol al rezistenței culturale
Un mormânt iesit din tipar este cel al unei femei-șaman, din secolul XVIII, care nu avea cruce ortodoxă, ci simboluri șamanice. ADN-ul ei indică un nivel excepțional de consangvinitate, semn al unei identități spirituale menținute în ciuda presiunilor istorice.
Permafrostul din Yakutia păstrează trecutul în viață, însă această „arhivă înghețată” este amenințată de topirea ghețurilor și tensiunile geopolitice care au suspendat cercetările.
