Floarea care nu trebuie să-ți lipsească din grădină toamna. Este foarte rezistentă la frig. Cum se plantează

Când multe dintre florile din grădină își încheie perioada de înflorire, asterul începe să atragă atenția. Cunoscut și sub denumirile de Floarea Stelei sau ochiul boului de toamnă, acesta este o plantă perenă ale cărei flori seamănă cu margaretele și care poate aduce culoare în ultimele luni ale sezonului.

Aster Foto: Arhivă

Asterul este apreciat și pentru faptul că florile sale reprezintă o sursă de hrană pentru albine și fluturi în perioada de la sfârșitul verii până în toamnă. În funcție de soi, planta poate avea între 30 de centimetri și 1,8 metri înălțime, iar florile pot fi violet, albe sau albastre.

Cum se plantează Floarea Stelei

Asterul se dezvoltă cel mai bine în zone cu soare din abundență sau cu lumină parțială. Plantele preferă verile și nopțile mai răcoroase, iar în regiunile cu temperaturi ridicate nu tolerează bine expunerea puternică la soarele de la mijlocul zilei.

Solul este important pentru dezvoltarea plantei. Acesta trebuie să fie umed, afânat și bine drenat. Excesul de apă poate favoriza putrezirea rădăcinilor, în timp ce un sol prea uscat poate duce la ofilirea plantei. Înainte de plantare, pământul poate fi îmbunătățit prin adăugarea unui strat de compost de aproximativ 5-7 centimetri.

Perioada recomandată pentru plantarea exemplarelor tinere este primăvara târziu, după ce pericolul de îngheț a trecut. Exemplarele mature crescute în ghiveci pot fi plantate și spre sfârșitul verii sau la începutul toamnei.

Distanța dintre plante depinde de dimensiunea soiului. Răsadurile tinere pot fi așezate la 30-90 de centimetri unul de celălalt, în timp ce exemplarele mature au nevoie de aproximativ 90 de centimetri între ele, potrivit ProTV.

Ce îngrijire are nevoie asterul

Floarea Stelei este o plantă perenă cu dezvoltare rapidă și poate fi cultivată atât din semințe, cât și din răsaduri cumpărate din pepiniere. În cazul semințelor, germinarea poate fi neuniformă, iar plantele obținute astfel au nevoie de mai mult timp pentru a ajunge la dimensiunea completă.

Pentru o dezvoltare bună, asterul are nevoie de suficient spațiu pentru rădăcini. Aproximativ o dată la trei ani, tufele pot fi scoase din pământ și împărțite. Partea lemnoasă din centru poate fi eliminată, iar porțiunile exterioare pot fi replantate la aceeași adâncime.

Udarea este importantă în special după plantare. Plantele tinere trebuie udate regulat până la încheierea perioadei de înflorire, astfel încât solul să rămână umed, fără să fie îmbibat. Apa se aplică la baza plantei, nu pe frunze, pentru a reduce riscul apariției mucegaiului și a bolilor fungice. În general, o udare pe săptămână sau o cantitate echivalentă cu aproximativ un centimetru de precipitații este suficientă.

În privința luminii, lipsa soarelui poate determina apariția unor tulpini alungite și a unui număr mai mic de flori. Există însă și specii care tolerează mai bine semiumbra.

Asterul preferă un sol lutos, ușor acid. În cazul unui pământ alcalin, acesta poate fi îmbunătățit prin materie organică, precum compostul, frunzele aflate în descompunere sau gunoiul de grajd bine descompus.

Fertilizarea trebuie făcută cu măsură. Un îngrășământ echilibrat pentru plante cu flori poate fi administrat de două ori pe lună, din primăvară și până la apariția bobocilor. Fertilizarea se oprește în august, deoarece un aport prea mare de nutrienți poate scurta perioada de înflorire.

Și tăierea este o operațiune simplă. Florile trecute pot fi îndepărtate pentru a încuraja apariția unor noi creșteri, iar tulpinile uscate sau afectate trebuie eliminate. După ce frunzișul este deteriorat de îngheț, tulpinile pot fi tăiate până la nivelul solului. Operațiunea poate fi realizată fie toamna, fie primăvara.