Între istorie și legendă. A fost Vlad Țepeș un tiran sângeros sau victima primei campanii de propagandă din Europa?
Figura lui Vlad Țepeș ocupă un loc unic în istoria Europei de Est. Pentru unii, el rămâne domnitorul neînduplecat care a apărat Țara Românească în fața Imperiului Otoman.
Pentru alții, este simbolul cruzimii absolute, asociat cu imagini ale supliciului prin tragere în țeapă și cu mitul literar al vampirului Dracula. Între aceste extreme se află o întrebare esențială: cine a fost, de fapt, Vlad Țepeș.
Contextul istoric: o domnie într-o epocă violentă
Vlad Țepeș a domnit în Țara Românească în trei rânduri (1456–1462 fiind perioada cea mai importantă). Era fiul lui Vlad al II-lea Dracul și membru al Ordinului Dragonului, o confrerie militară creștină creată pentru a apăra Europa de expansiunea otomană, potrivit Wikipedia.
Secolul al XV-lea era marcat de conflicte permanente. Imperiul Otoman avansa spre centrul Europei, iar domnitorii din spațiul românesc erau prinși între presiunile politice ale Ungariei și ale sultanului. În acest context, metodele dure nu reprezentau o excepție, ci o practică frecventă a vremii.
Vlad Țepeș s-a remarcat printr-o politică de consolidare a autorității domnești. A pedepsit drastic boierii considerați trădători și a impus o disciplină severă. Cea mai notorie metodă de execuție – tragerea în țeapă – i-a adus supranumele de „Țepeș”. Deși cruzimea acestor pedepse este greu de contestat, ele trebuie analizate în logica epocii, unde teroarea era adesea un instrument politic.
Campania de propagandă: pamfletele germane
Imaginea sângeroasă a lui Vlad Țepeș s-a conturat în special prin intermediul unor broșuri tipărite în spațiul german, în a doua jumătate a secolului al XV-lea. Aceste texte, ilustrate cu gravuri dramatice, descriau în detaliu scene de tortură și execuții colective.
Negustorii sași din Transilvania, afectați de politicile economice și represaliile lui Vlad, au avut un interes direct în discreditarea sa. Pamfletele răspândite în orașe precum Nürnberg au circulat rapid datorită noii tehnologii a tiparului, devenind printre primele exemple de literatură propagandistică tipărită din Europa.
În același timp, regele Ungariei, Matia Corvin, care inițial îl sprijinise, a folosit aceste acuzații pentru a justifica arestarea lui Vlad în 1462. Astfel, imaginea de „monstru” a servit și interese politice.
Mitul Dracula și deformarea imaginii
Secole mai târziu, imaginea istorică a fost amplificată de literatură. În 1897, scriitorul irlandez Bram Stoker publica romanul Dracula, inspirându-se parțial din numele și reputația domnitorului valah. Deși legătura dintre personajul fictiv și realitatea istorică este limitată, asocierea a fost suficientă pentru a fixa în imaginarul colectiv o imagine gotică, supranaturală.
Astfel, Vlad Țepeș a devenit mai cunoscut în lume ca vampir decât ca domnitor medieval.
Tiran sau strateg al terorii?
Istoricii contemporani tind să adopte o poziție echilibrată. Există dovezi clare ale cruzimii sale. Cronici interne și externe confirmă execuții masive și pedepse exemplare. Însă aceeași perioadă istorică abundă în acte similare comise de alți conducători europeni, fără ca aceștia să fie transformați în monștri legendari.
Campania de denigrare din spațiul german poate fi considerată una dintre primele operațiuni de imagine negative din Europa, folosind tiparul pentru a modela opinia publică. Totuși, propaganda nu a inventat complet cruzimea lui Vlad – ci, mai degrabă, a amplificat-o și a prezentat-o într-o lumină unilaterală.
