„Își dau și peste 50% din venitul lunar pe rată”. Dezbaterea despre obsesia românilor pentru mașini a explodat pe internet

O postare de pe Reddit despre relația românilor cu mașinile a stârnit un val uriaș de reacții în mediul online. De la oameni care spun că autoturismul a devenit simbol de statut social, până la cei care susțin că fără mașină nu poți supraviețui în multe zone din țară, discuția a scos la iveală frustrări, experiențe personale și mentalități adânc înrădăcinate. Unii recunosc că își sacrifică veniturile pentru o mașină mai bună, în timp ce alții spun că problema reală este lipsa infrastructurii și a transportului public decent.

Dezbaterea despre obsesia românilor pentru mașini a explodat pe internet / foto: Shutterstock

O simplă întrebare postată pe Reddit a declanșat o adevărată dezbatere despre relația românilor cu mașinile și sacrificiile pe care mulți le fac pentru a avea un anumit model. De la rate uriașe și dorința de statut social, până la lipsa infrastructurii și nevoia reală de transport, sute de oameni și-au spus părerile fără perdea.

Totul a pornit de la o postare în care un utilizator s-a întrebat de unde vine obsesia românilor pentru mașini și de ce atât de multe persoane ajung să își organizeze viața în jurul autoturismului.

„Exagerăm un pic?”

„Tocmai am citit o postare despre un băiat de 17 ani, care lucrează de la 15 că vrea să strângă bani pentru mașină. Am mai auzit de la nu știu câte cunoștințe cum trăiesc cu banii la limită că își dau chiar și peste 50% din venitul lunar pe rata la mașină.

Oamenii își aleg unde să iasă în oraș sau unde să meargă în vacanță în funcție de condițiile pentru mașină: drum, loc de parcare etc. Doar mie mi se pare că exagerăm un pic? Sau știe cineva să îmi explice de unde vine obsesia asta?”.

Comentariile au început imediat să curgă, iar mulți români au încercat să explice fenomenul.

„E mai simplu să-ți iei o mașină decât un apartament sau să faci investiții... până la un anumit statut social, ești catalogat în funcție de mașină. Nu mai ești catalogat când ai mulți bani, de ordinul a peste 1-2 milioane de euro în bunuri sau în bancă... de acolo poți să umbli la propriu cu Logan și să nu îi pese nimănui.. asta până trebuie să ieși în anumite cercuri unde fără o mașină ca lumea nu ești băgat în seamă, doar să fii ceva boss de boss.. nici atunci... dar e altă discuție asta.

În principiu pentru că încă avem sechele din comunism unde aveam doar Dacie, când am ieșit de acolo am dat de Mercedes, BMW, Audi care erau niște bomboane de mașini la vremea aia.. case aveau toți, mașină nu, deci de aici...”.

Un alt utilizator consideră că totul ține de statut și de dorința de validare socială.

„Cred că depinde de la om la om. Când ești tânăr vrei să demonstrezi ceva sau dacă ești sărac vrei să fii peste vecin cu cât mai multe lucruri materiale. Majoritatea își iau pentru statut, dar cei care chiar au bani, din câte am observat eu, nu au cele mai scumpe mașini. Evident, nu toți, unii poate din cauza frustrărilor din tinerețe ajung să dea bani mulți pe mașini, dar cunosc destui bogați care au practic mașină de 50.000 de euro și banii ăia sunt făcuți într-o lună. În timp ce alții strâng doi ani, dar își iau X6 nou. Nu e rău, e chiar bine să îți permiți un X6 în 2 ani de muncă, înseamnă că îți permiți mașina, dar totuși alții își permit mult mai lejer și nu își iau”.

Mulți au atras atenția că în România mașina este adesea o necesitate și nu doar un moft.

„E comod să ai mașină, orice ai spune. În orașele mari te descurci cu transportul în comun, dar cum dai de orașe mici și sate mașina este sfântă. Eu în anul 2 de facultate mi-am luat o drăgălie fiindcă nu aveam cum să merg de la sat în orașul unde învățam.

O soluție era ceva autobuz la 05:00 dimineața, iar iarna era crunt, nu era căldură. Nici ăla nu a rezistat mult că a fost scos din funcțiune. Altă soluție era să merg într-un oraș mai mic prima dată și după de acolo să iau un microbuz, dar ca să ajung în ăla mic tot îmi trebuia mașina.

Acum stau într-o comună de la marginea unui oraș, iar cea mai apropiată stație e la 15 minute de mers pe jos, ceea ce este destul de okay. Doar că problema majoră este lipsa de asfalt și trotuar, fiindcă primăria încă nu a ajuns acolo. Vara fie înghiți praf de parcă lucrezi în mină, iar când este ploaie trebuie să iei cizme de cauciuc. Te duci la muncă în ultimul hal.

Vrei nu vrei, până nu există o infrastructură pusă la punct cu trenuri decente, transport public centralizat în toată țara, numărul de mașini nu o să scadă.

„Obsesiile vin din lipsuri. Atunci când n-ai, să obții devine o prioritate”

Și din păcate nici nu cred că o să ajungem vreodată la nivel de Italia pe partea de tren sau Viena pe partea de transport public în orașe. Măcar de s-ar schimba pe electric și am scăpa de noxe”.

O altă persoană a rezumat totul într-o singură frază.

„Obsesiile vin din lipsuri. Atunci când n-ai, să obții devine o prioritate”.

Au existat și utilizatori care au spus că nu simt nevoia unei mașini și că se descurcă foarte bine fără una.

„Da, o fi și ceva presiune socială.. unii nu pot fără, dar în oraș mare aș zice că te descurci. Eu am permis de la 20 de ani și acum am 34, dar nu cred că am condus peste 10.000 de km. Îmi place să conduc pe serpentine și când sunt singur pe drum. În oraș mi se pare greu, trebuie să fii atent la prea multe și nu am chef.

Dar înțeleg pasiunea de a conduce pe drumuri între orașe, așa îmi plăcea și mie, deși uneori era așa drept drumul că mă plictiseam. Momentan nu mai am mașină de un an și nu e problemă”.

Alt comentariu a readus în discuție problema infrastructurii și lipsa alternativelor reale.

„Nu prea ai alternative. Dacă locuiești într-un oraș mare cu infrastructură și transport în comun accesibil, nu-ți prea pasă de mașină, dar dacă locuiești într-un oraș uitat de lume unde primul supermarket e la 20 km distanță, nu prea ai ce face. Pe lângă asta mai sunt și oligofrenii care fac laba cu gândul la transmisii și alte chestii de mașini”.

Discuția a devenit rapid virală, iar sute de români au continuat să dezbată dacă mașina este un simbol al statutului social sau pur și simplu o necesitate într-o țară unde transportul public încă ridică multe probleme.