Legenda Sfântului Ilie. S-a ridicat la cer într-un car de foc și pedepsește necredința cu secetă cumplită
Tradiţia apocrifă spune că Ilie s-ar fi născut cu 850 de ani înaintea lui Iisus Hristos, dincolo de Iordan, în cetatea Tesve, din Galaad, într-o familie de preoţi, într-o perioadă în care iudeii se închinau idolilor şi zeilor străini, pe vremea împăratului Ahab. că la naşterea sa a fost învelit în scutece de foc şi i s-a dat să mănânce o flacără, simbol al râvnei pentru Dumnezeu. Ilie Tesviteanul a devenit astfel un apărător înflăcărat al credinţei în Dumnezeu şi unul dintre profeţii Legii Vechi.
Sfântul Ilie, carul și biciul de foc
Legendele mai spun că Sfântul Ilie a fost un mare gospodar, dar avea o fire foarte iute. El şi-ar fi ucis părinţii veniţi în vizită, apoi a mers la Dumnezeu şi şi-a cerut iertare. Ar fi primit atunci un car şi un bici de foc pentru a-i ucide pe diavolii care îl stăpâneau.
În tradiţia populară, Sfântul Ilie este prezentat ca mergând pe cer într-un car cu roţi de flăcări, tunând şi lovind diavolii cu biciul de foc.
Se mai spune că este aducător de ploaie şi că poate provoca furtuni puternice.
Multe legende spun să Sfântul Ilie nu şi-a încheiat misiunea pe pământ, el ridicându-se la cer şi aşteptând acolo sfârşitul lumii, pentru a se lupta cu căpetenia diavolilor.
Ilie a primit misiunea de a pedepsi idolatria
Regele Ahab, în vremea căruia ar fi trăit Ilie, s-a căsătorit cu Isabela, o prinţesă feniciană din Sidon, care se închina zeului Baal.
Ahab, îndrăgostit teribil de soția lui a ignorat credinţa în Dumnezeul părinţilor săi și și-a obligat poporul să se închine zeului Baal, încurajând în acest fel idolatria.
Aceasta a atras mânia lui Dumnezeu, iar Sfântul Proroc Ilie a primit misiunea de a-l pedepsi pe rege şi de a întoarce poporul de la închinarea la zei. Se spune că oamenii deveniseră extrem de cruzi în jertfele pe care le aduceau diavolilor. Legenda spune că Zeului Moloh, care era considerat zeul fericirii, îi erau aduse drept jertfe copii sacrificaţi prin ardere.
Seceta și ploaia, puterile Sfântului Ilie
Ca pedeapsă, Sfântul Ilie a adus o secetă cumplită.
„Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc eu; în aceşti ani nu va fi nici rouă, nici ploaie decât numai când voi zice eu!” (3 Rg 17;1).
Sfântul Ilie s-a retras pe malul râului Cherit. Iar în urma lui, seceta şi foametea a cuprins toată ţara.
Atunci s-a împlinit cuvântul lui Moise către iudei:
„Cerurile tale, care sunt deasupra capului tău, să se facă aramă şi pământul de sub tine fier” (Deuteronomul, 28 - 23).
Iar Dumnezeul l-a ascultat pe Sfântul Ilie. După trei ani şi jumătate, dovedindu-se că numai credinţa în Dumnezeul lui Ilie este cea adevărată, poporul israelit şi-a recunoscut greşeala de a se fi închinat zeului Baal.
„Dumnezeul lui Ilie este Dumnezeul cel adevărat”
„Până când veţi şchiopăta voi de amândouă gleznele voastre?”, întreba Sfântul Ilie mulţimile adunate pe Muntele Carmelului: „Dacă Dumnezeu, Care v-a scos pe voi din pământul Egiptului, este Dumnezeu, apoi pentru ce nu mergeţi în urma Lui? Iar dacă Baal este zeul vostru, apoi mergeţi după el”, le spune israeliţilor, mustraţi de conştiinţă pentru rătăcirea lor.
Oamenii s-au rugat, iar Ilie a trimis o ploaie mare care a răcorit pământul, iar foametea a încetat.
Sfântul Proroc Ilie este „viu în trup”
Sfântului Proroc Ilie nu i-a fost dată moartea, fiind ridicat la cer într-un car de foc.
Potrivit Tradiţiei Bisericii, el este viu în trup, aflat în grija lui Dumnezeu în locaşurile cereşti.
Se mai spune că Sfântul Ilie a fost văzut de cei trei Sfinţi Apostoli, Petru, Ioan şi Iacob, pe Muntele Taborului, în vreme Schimbării la Faţă a Mântuitorului Hristos, şi va fi văzut din nou de oameni înaintea celei de a doua veniri a lui Iisus Hristos. Atunci cel ce mai înainte a scăpat de sabia Izabelei, va pătimi de sabia lui Antihrist, împreună cu Enoh şi cu Ioan.
(sursă: vol. "Vieţile Sfinţilor")
