Locul din România căruia comuniștii i-au schimbat numele: „Nu le plăcea” Este una dintre cele mai vechi și mai fermecătoare zone din vestul Românie
La poalele dealurilor care înconjoară Lacul Cinciș, în județul Hunedoara, se ascunde un sat cu o istorie impresionantă, dar puțin cunoscut: Izvoarele.
Aflat la doar 15 kilometri de orașul Hunedoara, acest sat pitoresc este unul dintre cele mai vechi și mai fermecătoare locuri din vestul României, însă trecutul său a fost umbrit de decizii controversate ale regimului comunist.
Satul vechi cu nume schimbat
Izvoarele nu a fost întotdeauna cunoscut sub acest nume. Prima atestare documentară a localității datează din secolul al XV-lea, când era numit Lingina, în vremea Huniazilor.
Legătura cu celebrul Ioan de Hunedoara este adesea amintită de localnici, care spun că în aceste ținuturi, mai exact pe locul actual al satului, marele voievod ar fi avut moșia sa de vânătoare.
„Eu în documente apar ca născut în Lingina, însă apoi numele localității a fost schimbat de comuniști, când au înființat C.A.P.-ul, pe motiv că nu le plăcea numele”, povestește Ioan, un localnic care încă păstrează legătura cu trecutul satului, potrivit Adevarul.
Un sat afectat de lacul Cinciș și comunism
La începutul anilor ’60, pe valea Cernei a fost construit barajul Lacului Cinciș, o lucrare de anvergură care a schimbat radical viața oamenilor din zonă.
Aproape 1.000 de oameni din satele învecinate – Cinciș, Cerna, și cătunele din jur – au fost nevoiți să își părăsească casele, care au fost demolate, iar locurile lor au fost inundate. Mai multe biserici și cimitire au ajuns sub ape.
Satul Izvoarele a fost ferit în mare parte de inundații, însă schimbarea numelui impusă de regimul comunist a șters o parte din identitatea sa istorică.
Case vechi de peste un secol și o comunitate în schimbare
Izvoarele se mândrește cu case vechi de peste 100 de ani, multe dintre ele bine păstrate, cu ziduri solide și farmecul vremurilor trecute. Localnicii, majoritatea vârstnici, povestesc despre vremurile când satul era prosper, iar comunitatea era formată din români, unguri și sași, care trăiau în armonie.
„Casa unde locuiesc eu a fost construită în anii 1800 și apoi restaurată. Aici, în trecut, oamenii mergeau la biserica ortodoxă din Cinciș – ridicată, se spune, de Huniazi – sau catolicii la biserica din Baia Craiului. Ambele au fost părăsite când s-a construit lacul”, spune Rudolf Ungur, un alt localnic.
Recent, satul Izvoarele, alături de satele vecine Cinciș și Cerna, a fost inclus pe lista localităților cu potențial pentru a fi declarate stațiuni turistice de interes local. Primarul comunei Teliucu Inferior, Daniel Pupeză, spune că această zonă oferă peisaje de vis și o experiență autentică, datorită caselelor vechi și mediului natural înconjurător.
Din Izvoarele pornesc mai multe drumuri forestiere spre dealurile acoperite de păduri, care ascund rămășițele altor sate vechi și oferă legătura spre Țara Hațegului și Mănăstirea Prislop, un loc de pelerinaj important.
Între trecut și prezent
Deși satul a fost afectat de istorie și regimuri politice dure, Izvoarele a rămas un colț de liniște și frumusețe autentică. Agricultura, creșterea animalelor și, pentru mulți dintre localnici, munca în minele și combinatul siderurgic din zonă, au fost principala ocupație a generațiilor trecute.
Astăzi, unele case vechi au fost preluate de familii mai tinere, care le folosesc pentru recreere și pentru a păstra vie tradiția locului.
Izvoarele este un sat de poveste care merită să fie redescoperit, iar povestea sa – legată de numele schimbat și ascuns de comuniști – este o mărturie a modului în care istoria poate fi uneori rescrisă, dar rădăcinile adevărate rămân întotdeauna adânci.
