Peste 2.000 de români morți în cel mai negru Paște din istoria României. Au fost îngropați de vii
În urmă cu 82 de ani, în preajma Paștelui, a avut loc unul dintre cele mai sângeroase masacre din istoria țării noștri. Între 2000 și 5000 de români din Bucovina au fost torturați, executați sau îngropați de vii într-o groapă comună.
După 1940, România avea să piardă Bucovina și Basarabia în favoarea Uniunii Sovietice, așa că mii de români s-au trezit pe pământ rusesc. Mulți dintre ei au refuzat acest gând.
Un an mai târziu, pe 1 aprilie 1941, în apropierea Paștelui, între 2000 și 5000 de bucovineni au decis să plece în România. S-au îmbrăcat în alb, au luat cu ei steaguri și au plecat, spre localitatea de frontieră Fântăna Albă. Pentru mulți dintre ei, acesta a fost drum spre moarte.
Rușii i-au atras într-o capcană
Istoricii spun că rușii, practic, i-au mințit pe români că pot trece granița în România în siguranți. De fapt, sovieticii aveau să îi atragă într-o capcană.
Istoricii cred că întregul masacru, pus la cale de ruși, a fost alimentat de zvonuri prin care granițele vor fi deschise ca românii din Bucovina să plece liniștiți spre România. Așadar, oamenii s-au îmbrăcat în alb, au luat cu ei preoți, icoane și steaguri, și au ajuns la doi kilometri de graniță, în localitatea Fântâna Albă, unde rușii i-au așteptat cu intenția de a-i ucide.
Majoritatea românilor implicați în Masacrul de la Fântâna Albă au murit, însă au existat supraviețuitori care să povestească lumii ce au văzut acolo. Gheorghe Mihailiuc este unul dintre ei.
„Peste sate se abătuse teroare bolşevică. Dacă nu făceai cârdăşie cu noii stăpâni, erai pierdut. În aceste condiţii insuportabile, o parte din populaţia română a ţinutului a hotărât să fugă din ţară ca să scape de prigoană. La 1 aprilie 1941, câteva mii de români, chemaţi de dorul libertăţii, au pornit paşii spre Fântâna Albă, la frontieră.
Dar, pentru mulţi acest drum a fost fără întoarcere. Eram şi eu, împreună cu fratele mai mare, printre ei. Am fost martor ocular şi am văzut cum s-au desfăşurat lucrurile. A fost un adevărat masacru, un genocid”, mărturisește Gheorghe Mihailiuc, potrivit fanatik.
Martorii își amintesc perfect ce s-a întâmplat acum 82 de ani
Martorul povestește, parcă și acum înspăimântat cum s-au petrecut lucrurile pe 1 aprilie, aproape de Paște, pe câmpul morții:
„Ucigaşii au aşteptat cu degetul pe trăgaci până când mulţimea a ieşit la luminiş. Era o acalmie prevestitoare de rele. Paşii greoi îi purtau pe oameni spre un sfârşit fatal. Tricolorul din faţa coloanei flutura mândru, demonstrând dragostea de neam şi ţară a românilor bucovineni.
Deodată, liniştea a fost spartă de groaznicul glas al armelor. Zgomotul morţii s-a răspândit, hăt, departe peste codri. Cineva din mulţime a strigat: La pământ!. Şuvoiul neîntrerupt de foc ne ţinea culcaţi, cu respiraţia curmată.
În acea stare de încremenire, un bărbat din primele rânduri a strigat peste puterile sale: Înainte, fraţilor, ei nu vor cuteza să ne omoare!. Dar chiar atunci a început măcelul. Era un adevărat iad de la pământ până la cer. Întregul câmp era o spaimă, oamenii cădeau ca frunzele de brumă”, mai spune martorul.
Cei care au scăpat de rafalele de gloanțe, mai spun istoricii au fost legați de cai și târâți până la moarte, apoi aruncați într-o groapă comună. Alții au fost prinși și torturați, apoi îngropați de vii.
