Povestea incredibilă a femeii care a luat BAC-ul la 75 de ani: „Toți ne naștem proști. Dar nu trebuie să murim tot proști”
Într-o lume grăbită, în care tinerii par tot mai grăbiți să renunțe, iar bătrânii sunt adesea lăsați la marginea drumului, povestea Ioanei Păduraru Rusu răstoarnă toate clișeele.
La 75 de ani, femeia a demonstrat că vârsta este doar un număr, iar ambiția, curajul și voința pot fi mai puternice decât orice obstacol. Ea tocmai a promovat examenul de Bacalaureat și se pregătește, cu visuri mari, pentru următorul pas: facultatea.
Un nou început la 75 de ani
Ioana Păduraru Rusu va împlini în această toamnă 76 de ani, dar spiritul ei este mai tânăr decât al multor adolescenți. A urmat cursurile serale ale Liceului Tehnologic „Ion Ionescu de la Brad” din comuna Horia, învățând cot la cot cu elevi care-i puteau fi nepoți.
A trecut prin glume, prejudecăți și neînțelegeri. Unii colegi i-au spus „baba”, alții au sfătuit-o să stea acasă, să se bucure de pensie. Însă ea nu s-a lăsat.
„Îmi spuneau «baba». Mi-au spus că am muncit destul, am crescut copii, am avut greutăți. Ce caut eu la școală? Dar dacă nu faci mișcare și nu-ți antrenezi creierul... Creierul așa se menține, învățând. Eu vreau să trăiesc până la 100 de ani”, povestește Ioana, potrivit Antena 3 CNN.
Un examen cu miză mai mare decât o diplomă
A revenit în bănci după mai bine de 50 de ani. Nu i-a fost ușor, mai ales la Limba și literatura română, unde lucrurile s-au schimbat mult față de perioada în care învăța ea. Dar și-a văzut de drum. A învățat cu sârguință, a căutat sensul în fiecare lecție și a reușit.
Rezultatul final:
- Limba și literatura română – nota 5,15
- Matematică – nota 5,95
- Biologie – nota 8,00
- Media generală – 6,36
Pentru mulți, poate părea o notă modestă. Pentru Ioana, este o victorie imensă, pentru care a muncit zi de zi.
„Toți ne naștem proști. Dar nu trebuie să murim tot proști”
Această frază, spusă cu umor, dar și cu înțelepciune, este mantra Ioanei. „Eu n-am făcut școală de la 20 de ani. Nu mi-a fost ușor, însă am un scop bine definit legat de viața noastră actuală. Ceea ce înseamnă traiul ăsta actual, mocirla asta de astăzi în care se scaldă copiii noștri, tineretul”, mărturisește ea.
Ioana nu învață doar pentru ea. Vrea să devină un exemplu. Vrea să educe, să inspire, să motiveze. Crede cu tărie că adevărata bogăție este cunoașterea. „Dacă îți iubești copilul, nu-l îmbrăca în bani. Îmbracă-l în știință! Fii lângă el, susține-l, ajută-l să învețe, să se dezvolte pe cont propriu”, spune cu convingere.
Bacalaureatul este doar primul pas. Ioana visează să meargă la facultate, iar Psihologia și Pedagogia sunt pe lista sa de priorități. Este fascinată de creierul uman și de potențialul său. „Vreau să învăț mai mult. Să înțeleg cum funcționează mintea. Să pot ajuta. Cred că educația poate schimba totul.”
O viață în slujba oamenilor
Ioana a lucrat toată viața ca asistentă medicală, în spitale, dispensare și școli, inclusiv în zone izolate din Delta Dunării și Brăila. A văzut suferință, dar și speranță. Știe ce înseamnă greutățile vieții, dar și puterea de a merge mai departe.
Chiar și politica a tentat-o la un moment dat, însă a fost rapid descurajată: „Pur și simplu am fost izolată și mi s-a spus că ei nu lucrează cu bătrâni”.
Refuză ideea de a fi un pensionar „de decor”. Refuză să tacă. Refuză să fie uitată.
„Eu sunt de altă părere: să-i adunăm pe toți pensionarii, să le analizăm experienţele, că pensionarii încă mai au multe de spus și de făcut pentru România. Ei au construit acea țară care a lăsat-o Ceaușescu în urmă.”
Bogăția adevărată: experiența de viață și copiii reușiți
Ioana nu a avut averi, dar și-a crescut cei trei copii cu iubire și cu principii solide. „Noi nu am fost o familie bogată. Bogăția noastră a constat în experiența de viață”, spune ea cu mândrie.
Copiii sunt acum mari, pe picioarele lor, și o privesc cu admirație. Pentru că, dincolo de toate, mama lor le-a arătat că niciodată nu e prea târziu să înveți, să crești, să visezi.
Povestea Ioanei Păduraru Rusu nu este doar despre o femeie care a luat BAC-ul la 75 de ani. Este despre curaj, despre demnitate, despre pofta de viață și despre dorința sinceră de a schimba ceva, oricât de mic, în jurul tău.
„Toți ne naștem proști. Dar nu trebuie să murim tot proști” – spune ea, și ne pune pe gânduri. Pentru că, poate, în timp ce noi ne găsim scuze, Ioana își găsește drum.
