Povestea Mariei Fărcăşanu, victima crimei din Orient Express. Cazul româncei a făcut înconjurul lumii
Pe data de 1 ianuarie 1934, în Marea Britanie apărea „Crima din Orient Express”, romanul Agathei Christie, care avea să devină unul dintre cele mai citite din istoria literaturii universale. Însă, înainte de notorietatea pe care urma să o dobândească cartea, în 1935, întreaga lume a fost zguduită şi fascinată de ştirea unei crime comise noaptea, în Austria, într-un compartiment al garniturii care lega Parisul de Istanbul, a cărei victimă era o româncă.
Crima adevărată din Orient Expres
În dimineața de 29 septembrie 1935, Johann Sass, frânarul unui tren austriac de marfă, a observat cu groază, în şanţul care mărginea rambleul căii ferate, cadavrul unei femei. După ce a anunțat la Admont, cea mai apropiată staţie, de unde au fost alertate autorităţile, oamenii legii au început imediat cercetarea pe teren. Corpul desculț prezenta urme de violență și o rană profundă la ochiul drept, care puteau fi atribuite unei lupte, nişte fire de păr smulse, găsite în pumnul celei omorâte, fiind un alt indiciu în acest sens.
Pe o distanţă de câţiva kilometri de-a lungul căii ferate, au fost dscoperiți pantofii, o eşarfă brodată, o pălărie de damă, precum şi o poşetă cu acte de identitate pe numele româncei Maria Fărcăşanu și un bilet de călătorie pe ruta Bucureşti-Paris. Astfel, acestea lucruri au exclus variante unei sinucideri sau a unei căderi accidentale, singura pistă rămasă în calcul fiind crima.
De fapt, autopsia avea să dovedească faptul că victima trăia în momentul în care fusese aruncată din tren, cauza morţii fiind leziunile interne, fracturile multiple şi hemoragia cerebrală provocate la impactul corpului cu solul. Orient Express a fost ultimul tren de pasageri care trecuse pe ruta Istanbul-Bucureşti-Paris, cu puţin timp după miezul nopţii. S-a telegrafiat la toate staţiile de pe traseu pentru a se depista eventualele persoane suspecte.
Scopul crimei părea să fie jaful, căci românca avea asupra ei bani, un ceas de mână încrustat cu diamante, un şirag de perle, bijuterii de aur şi o luxoasă haină din blană de vulpe argintie. De asemenea, Maria Fărcăşanu, fiica lui Nicolae Poţincu, negustor ardelean stabilit la Rucăr, și sora unui locotenent în armata română, care murise eroic în Războiul de Întregire Naţională, călătorea în scop de afaceri la Paris.
Maria avea 50 de ani și era mama unei fetițe
Maria a deschis în Capitală o şcoală particulară de artă populară românească, cu o secţie la Rucăr, dezvoltând acest aşezământ într-o Academie de artă aplicată românească. Ministerul Instrucţiunii Publice îi conferise, în 1926, medalia „Răsplata muncii pentru construcţii şcolare – clasa I”, drept recunoaștere pentru serviciile aduse învăţământului.
La Athénée Palace deschisese primul magazin de artizanat din ţară şi organizase expoziţii personale la Paris, Viena, New York şi Cairo. Era căsătorită cu ofiţerul în rezervă Nicolae Fărcăşanu, care avansase în ierarhia militară până la gradul de colonel, fiind, o perioadă, ataşatul militar al României în Franţa.
Maria avea 50 de ani la momentul decesului și era mama unei fete în vârstă de 13 ani. Făcea parte din înalta societate românească şi se bucura de o mare apreciere şi popularitate, fiind o apropiată a Casei Regale.
Ancheta incidentului a fost încredințată consilierul Spring şi referentul Brichta și, cum am menționat, ipoteza unei sinucideri sau a unui accident a fost repede exclusă. La 3 zile după crimă, au fost identificate, a biroul de bagaje al gării din Basel, Elveția, două dintre cele trei cufere ale Mariei, golite fiind de bunurile de preț, semn că asasinul oprise unul în care înghesuise obiectele de valoare. Verificând compartimentul în care a avut loc crima, s-a constatat că masa pliabilă de lângă fereastră era îstrâmbă, ceea ce arata un alt semn al luptei care a avut loc aici.
Conducătorul trenului, Johann Drechsler, a declarat că victima călătorea singură în compartiment şi că, la controlul biletelor, a găsit-o întinsă pe canapea sub motivul că aşa se simţea mai bine şi că nu deranja pe nimeni.
Cine a fost criminalul
În plus, pe tronsonul tirolez de drum, erau de obicei puțini pasageri, iar trenul se aglomera în apropierea capitalelor de pe traseu. Dar cea mai valoroasă informaţie era, că la Admont, în vagon mai călătorea doar un singur pasager, un tânăr de circa 25-30 de ani, care prezentase un bilet cu reducere pe baza unui carnet de student pentru o călătorie între Hegyeshalom, la granița ungară, și Buchs, la granița elvețiană.
Descris ca având păr negru, ochi negri, îndesat şi cu o tunsoare modernă, acesta fusese văzut fumând pe culoar, iar conducătorul trenului l-a întrebat dacă nu îi era somn, tânărul răspunzându-i că în compartiment este prea cald.
După ce Drechsler a fost înlocuit la Bischofshofen, noul însoţitor de tren a susținut că l-ar fi găsit singur pe tânăr în compartimentul victimei și că singurul aspect care i-a atras atenţia au fost bagajele răvăşite, în care a observat haine de damă. Diferenţa majoră faţă de descrierea lui Drechsler era că cel văzut ulterior era în mod clar altfel îmbrăcat, acesta purtând un costum tirolez.
Pe baza datelor pe care le aveau, anchetatorii au crezut că suspectul trebuie să fi fost cineva care a comis anterior o infracțiune într-un tren sau gări. Odată cu analiza dosarelor cu cei condamnați, a biletului cu reducere, în special a semnalmentele şi naţionalitatea victimei, anchetatorii s-au oprit asupra unui român în vârsta de 29 de ani, pe nume Traian Teodorescu, care fusese eliberat recent dintr-o închisoare austriacă. Avea un cazier impresionant, în care figurau, prin tot centrul Europei, furturi, escrocherii, false identităţi (inclusiv aceea de student), înşelăciuni şi falsificare de documente.
De asemenea, modificarea a zeci de bilete de tren cu preţ redus, ale căror itinerarii erau falsificate pentru distanţe mai lungi, după care escrocul le restituia caselor de bilete din gări pe motivul renunţării sau al întreruperii călătoriei, primind înapoi contravaloarea mărită a acestora. Mai mult, a fost indentificat de către conductorii trenului din setul de fotografii care le-a fost prezentat.
„Se pare că acest asasin ar fi dispărut de pe suprafaţa pământului”
Pe baza declarației poliției, presa din întreaga lume l-a anunțat pe românul Teodorescu drept criminalul. A fost dat în urmărire generală, dar suspectul nu era de găsit.
„De o săptămână, afacerea asasinării doamnei Fărcăşanu ţine în cea mai mare încordare opinia publică din întreaga Austrie şi din România. Asasinarea soţiei colonelului în retragere Fărcăşanu, directoarea Școlii profesionale «Maria Fărcăşanu» din Bucureşti, în trenul rapid lângă Admont, se poate socoti ca una dintre crimele cele mai interesante din ultimii ani, nu numai din cauza personalităţii victimei, ci şi din cauza problemelor criminalistice pe care le ridică. Deşi există semnalmente exacte ale presupusului asasin şi fotografia sa a fost trimisă tuturor centrelor poliţieneşti din Europa, se pare că acest asasin ar fi dispărut de pe suprafaţa pământului”, scria ziarul austriac „Wiener Sound Mondagszeitung“, pe data de 7 octombrie 1935, potrivit historia.ro.
Un fost coleg de celulă a dezvăluit că Teodorescu s-ar fi interesat de efectul cloroformului și i-a spus că, atunci când va fi liber, îşi va jefui victimele adormindu-le cu această substanţă. A fost găsită și o martoră care a declarat că în noaptea crimei s-a întâlnit în tren cu criminalul care căra bagaje voluminoase şi mirosea a cloroform și l-a indentificat din fotografia care i-a fost prezentată de către poliţişti. De asemenea, a precizat că, într-un scurt dialog pe culoar, suspectul i-a răspuns pe româneşte. A apărut apoi o altă martoră, dintr-un alt vagon, care a declarat că Teodorescu a încercat să se strecoare și în compartimentul ei în scop de jaf.
Odată ce toată atenția publicului s-a concentrat asupra suspectului, presa europeană a publicat trecutul său criminal, unul cu adevărat teribil. Printre altele, Traian Teodorecku s-a prezentat nu numai ca student la Paris (bazat pe un carnet fals), ci și ca medic (a falsificat o diplomă universitară și se angajase ca medic). Domeniul de activitate al românului a acoperit toată Europa Centrală și de Vest, un alt motiv care îi atrăgea pe cititorii de aici, care căutau zilnic prin jurnale ca să afle ce noutăţi sunt în cazul crimei din Orient Express.
Pentru a pune cap la cap toate aspectele infracțiunii, poliția din Austria, Elveția și Ungaria și-au coordonat acțiunile, iar agenții și detectivii particulari din aceste țări au primit descrieri ale bijuteriilor dispărute și blănurilor luxoase, cu indicaţia de a se interesa şi de a raporta de îndată ce le găsesc sau dacă află vreo informaţie despre acestea. Au fost contactate şi autorităţile române, pentru prinderea şi predarea lui Teodorescu.
De fapt, era deja căutat în țară pentru mai multe încălcări ale legii, inclusiv pentru sustragerea de la efectuarea stagiului militar. Și, culmea, fusese condus la graniţa românească pentru a fi extrădat, după ce îşi ispăşise pedeapsa în penitenciarul austriac, dar reușise să fugă de sub escortă şi a dispărut pe teritoriul românesc.
Tatăl suspectului, un vameş pensionar din Galaţi, a declarat că nu îşi mai văzuse fiul din 1924, că doar a mai corespondat cu el şi i-a trimis bani pe diverse nume şi adrese din străinătate. Ca impresie generală, se considera că era doar o chestiune de timp până când criminalul va fi dibuit şi adus în faţa judecătorilor, iar dosarul „Maria Fărcăşanu” a fost închis. Între timp, în fața unei uriașe asistențe, corpul victimei a fost înhumat în Cimitirul Bellu.
