Singura biserică din București în care nu a avut loc vreo slujbă de înmormântare. Ce mistere ascunde și de ce a fost reconstruită de 3 ori
Una dintre cele mai impresionante biserici din București este Domnița Bălașa, situată în apropierea clădirii Tribunalului, pe malul Dâmboviței. De ce este specială? Ei bine, pe lângă o poveste impresionantă, lăcașul de cult mai ascunde un secret aparte: aici nu au fost oficiate niciodată slujbe de înmormântare.
În 1743, Domnița Bălașa, cea de-a șasea fiică a lui Constantin Brâncoveanu, ctitorește primul lăcaș de cult pe terenurile din centrul vechiului București, primite ca zestre. Ulterior, această așezare va fi transformată în paraclis, dar, din păcate, în anul 1871, va fi dărâmat.
A fost construit un mic complex în 1750, compus dintr-o biserică mai mare, cu hramul „Înălțare Domnului”, un azil și o școală, ultimele două fiind închise la începutul secolului al XX-lea. Deși lăcașul de cult a fost grav afectat după un cutremur, în 1838, până în 1842 a fost construit altul, în stil neo-gotic, cu sprijinul Saftei Brâncoveanu, fondatoarea Spitalului Brâncovenesc. Dar, în 1881, și această nouă clădire a fost dărâmată, fiind degradată din cauza inundațiilor.
Actuala biserică a fost construită în timpul domniei Regelui Carol I și a Reginei Elisabeta și a durat patru ani pentru a fi finalizată (1881-1885). Alexandru Orascu a fost desemnat arhitectul lăcașului, ajutat de Carol Benesch și Hartman, și avizate de către Andre Lecomte du Nouy. Pictura interioară în ulei a fost realizată în stil neorenascentist, de către pictorii vienezi Kott si Rihofsky. Planul arhitectural în formă de cruce este concretizat într-un edificiu impunător, în stil neoromânesc.
Biserica Domnița Bălașa, lăcașul în care nu s-au oficiat niciodată înmormântări
Biserica are, de asemenea, elemente occidentale, precum vitraliile comandate în Germania, cu stemele brâncovenești și ale Țării Românești. Și policandrul, realizat la Viena, este un element unic cu o valoarea artistică semnificativă. Decorațiile interioare, mobilierul, catapeteasma și ușile au fost realizate de către Petre si Mihai Babici.
Interesante sunt și cele două jilțuri, poziționate în apropierea altarului, pe partea stângă. În timpul slujbei, aici stăteau regele și regina, lucru evidențiat și de prezența stemei regale pe spătare. Cu toate că cifrul regal al regelui Carol I a dispărut, încă se mai poate citi „Nihil Sine Deo” - deviza regală.
Surprinzătoare la această biserică ortodoxă sunt cele două nișe care adăpostesc două monumente funerare, sub care își dorm somnul veșnic Domnița Bălașa și Domnița Zoe Brâncoveanu, soția domnitorului Gheorghe Bibescu.În timp ce monumentul funerar al Domniței Bălașa, realizat de sculptorul I. Georgescu, reprezintă „Întristarea”, cel al lui Zoe Brâncoveanu, realizată de către artistul francez Jules Roulleau, o înfățișează îmbrățișată de un înger, având la picioare o femeie și un copil. Se spune că aceste statui stăteau inițial în fața bisericii, dar au fost băgate înăuntru pentru a nu mai atrage atenția lui Nicolae Ceaușescu, relatează historia.ro.
În perioada interbelică, lumea mondenă a vremii oficializa aici nunțile și botezurile. Acest lucru s-a păstrat până în prezent, iar biserica Domnița Bălașa rămâne un exemplu de rafinament și eleganță. Deși întemeiat pe lacrimi și suferiță, lăcașul de cult este o biserică de sărbătoare, aici neavând loc niciodată înmormântări.
