Un experiment de o cruzime greu de imaginat, realizat în România. Studenții erau „împărtășiți” cu urină și fecale
În România, unul dintre cele mai dure și inumane experimente de reeducare ideologică a deținuților politici a fost aplicat cu o cruzime greu de imaginat. Sistemul, implementat în special asupra tinerilor, folosea metode care astăzi par de neconceput, depășind chiar torturile medievale.
Începând cu 1948, regimul comunist, sprijinit de sovietici și instalat prin falsificarea alegerilor, a declanșat o teroare fără precedent în România. Cu ajutorul Armatei Roșii și al agenților sovietici din țară, comuniștii au epurat societatea, având ca principale ținte elitele intelectuale, gospodarii satelor, întreprinzătorii, reprezentanții vechiului regim și ai partidelor democratice, precum și pe toți cei percepuți ca pericol ideologic.
România a fost transformată într-un lagăr comunist, unde oameni cu frustrări sociale, adică țărani și muncitori săraci, au fost adesea asmuțiți asupra „dușmanilor de clasă”, persoane care se bucuraseră de un statut social sau realizaseră ceva până atunci. Cel mai sinistru episod al prigoanei a fost „Experimentul Pitești” sau „Fenomenul Pitești”, început în 1949 și continuat pe parcursul anilor ’50. Scopul declarat era rescrierea memoriei deținuților și îndreptarea lor către valorile socialismului, dar în realitate a fost un caz șocant de exterminare prin tortură psihică și fizică.
Makarenko și modelul sovietic de reeducare
Ideea experimentului a pornit de la pedagogul sovietic Anton Semionovici Makarenko, născut în 1888, care a dezvoltat metode de spălare a creierului și de transformare a individului într-un membru obedient al societății. Makarenko și-a testat principiile în colonia pentru copii delicvenți și în lagărele sovietice, aplicând suprasolicitarea prin muncă, îndoctrinarea și sistemul opiniei colective, care anihila personalitatea și gândirea individuală. Aceste metode au fost răspândite în lagărele comuniste europene, inclusiv în România, dar și în alte state care au adoptat ideologia bolșevică, precum China maoistă.
Pedagogia sovietică a fost aplicată în România prin „Fenomenul Pitești”, considerat unul dintre cele mai crude experimente de spălare a creierului din istorie. Primele încercări de „reeducare” au avut loc în penitenciarele din Suceava și Târgșor, vizând deținuții care aderaseră la Mișcarea Legionară sau organizațiile de tineret ale acesteia.
La început metodele brutale au fost aplicate cu scopul practic de a stoarce prin violență declarații și dezvăluiri privind identitatea altor suspecți, eventual a celor care făceau parte din Rezistență. Ulterior s-a constatat că metodele nu erau foarte eficiente. Bătuți și torturați, deținuții spuneau ce le trecea prin cap numai să scape.
Astfel, a fost demarat un „experiment” de reeducare sistematică la penitenciarul din Pitești. Închisoarea fusese construită la sfârșitul anilor ’30, în timpul dictaturii lui Carol al II-lea, și finalizată ulterior sub conducerea lui Ion Antonescu. Inițial, pușcăria era destinată persoanelor care comiteau infracțiuni minore, precum furtul. În cadrul acestui experiment, a fost adus un prim lot de aproximativ 1.000 de studenți.
„Experimentul de la Piteşti a fost precedat de antecedentele de la penitenciarele Suceava şi Târguşor, unde s-a folosit pentru prima oară termenul de „reeducare”, intenţionându-se convertirea ideologică la noile comandamente ale puterii comuniste. La început legate inextricabil de anchetă, de descoperirea suspecţilor încă nearestaţi, convertirile, care erau finalizate printr-o declaraţie de desolidarizare, şi-au schimbat mai târziu recuzita şi miza. Evenimentele de la Suceava dovediseră că multe din „desolidarizări” puteau fi formale, în ciuda presiunilor şi regimului dur de anchetă.
Cum „elementele” cele mai active, recalcitrante şi intratabile erau studenţii încarceraţi, apropiaţi sau membri ai Mişcării Legionare, s-a decis transferarea acestora la Piteşti şi debutul unei formule de „reabilitare pe baze noi”. Primele grupuri de studenţi deţinuţi au fost transferate la Penitenciarul din Piteşti pe 4 februarie 1949”, precizează specialiștii de la CNSAS.
Citește mai multe pe Adevărul.ro
