„În lume sunt mai mulți proști decât oameni”. Lecțiile memorabile despre prostie ale celor mai strălucite minți
Prostia a fascinat și a îngrijorat omenirea de-a lungul istoriei. Filosofi, scriitori, oameni de știință și politicieni au observat că ea nu cunoaște granițe de timp, spațiu sau statut social. Unii dintre cei mai mari gânditori ai lumii au lăsat reflecții memorabile despre dimensiunile și consecințele ei. Într-un secol marcat de tehnologie și informație, tema rămâne surprinzător de actuală.
Viralul recent cu Theodor Paleologu, care răspunde la întrebarea „Ce ne facem cu atâția proști?”, confirmă că subiectul este mai viu ca oricând.
Prostia, o constantă universală
„Prostia e nemuritoare”, scria cu resemnare I. L. Caragiale acum mai bine de un secol. Nicio epocă și nicio societate nu au contrazis până acum această observație.
De la Voltaire, care afirma că „prejudecățile sunt rațiunea proștilor”, la Einstein, care considera că „doar două lucruri sunt infinite: universul și prostia umană”, mesajul transmis este că prostia se repetă, sub forme diferite, dar cu aceeași concluzie: nu dispare, doar se reinventează.
Heinrich Heine remarca ironic: „Un inteligent observă tot timpul, dar un prost face tot timpul observații”, iar Camil Petrescu puncta: „Dacă n-ar fi proștii, deștepții ar muri de foame”.
Tot scriitorul german, Heinrich Heine, bine cunoscut pentru scarcasmul său și pentru scepticismul cu care privea la inteligența și judecata oamenilor din perioada sa, nota într-una din operele sale: „În lume sunt mai mulți proști decât oameni”.
Bonaparte despre politică și prostie
Politica rămâne unul dintre cele mai vizibile terenuri unde se manifestă prostia.
Napoleon Bonaparte recunoștea fără ocol: „Prostia nu e un handicap în politică”.
Afirmația are și azi ecou, într-o lume unde liderii nu doar că sunt tolerați în greșelile lor, ci uneori chiar promovați pentru ele.
„Sunt multi proşti pe lumea asta şi când un om aflat într- o poziţie destul de înalta nu-şi dă aere, îi bate pe umeri şi le spune că e gata să facă orice pentru ei, are toate şansele ca ei sa-l socoată isteţ”, arăta într-o notă amară dramaturgul și prozatorul englez William Somerset Maugham, referindu-se la liderii care câștigă simpatia maselor nu prin fapte sau idei reale, ci prin gesturi teatrale și promisiuni care flatează vanitatea celor ușor de manipulat.
Prostia, o temă eternă
Montesquieu avertiza: „Nu râdeți de proști, vor crede că au umor”.
Umberto Eco mergea și mai departe: „Prostia este infinit mai fascinantă decât inteligența. Inteligența are limitele ei, prostia nu”.
Scriitorul american Harlan Ellison aprecia că „cele mai comune două elemente ale universului sunt hidrogenul şi prostia”.
Astăzi, rețelele sociale confirmă cât de repede prostia poate prinde glas și cât de multă atenție atrage.
Recent, un video în care profesorul Theodor Paleologu răspunde la întrebarea „Ce ne facem cu atâția proști?” a devenit viral, fiind vizualizat de sute de mii de ori, distribuit masiv și comentat îndelung. Eterna temă a prostiei este abordată de profesor cu ironie și luciditate.
