Cum trăiesc groenlandezii sub amenințarea invaziei americane: „Înainte, viața era ușoară. Mi-e atât de frică”
Până nu demult, Groenlanda era percepută drept unul dintre cele mai pașnice teritorii ale lumii, un spațiu izolat de marile tensiuni geopolitice.
Astăzi însă, locuitorii insulei trăiesc cu frică, anxietate și un sentiment profund de incertitudine, după ce președintele SUA, Donald Trump, a reluat public amenințările privind preluarea Groenlandei din motive de securitate națională.
Pentru oamenii de aici, scenariul unei intervenții militare nu mai este o glumă geopolitică, ci o amenințare existențială care le tulbură somnul, le divizează comunitățile și reactivează traume istorice adânci, scrie The Guardian.
Pentru Najannguaq Hegelund, în vârstă de 37 de ani, sentimentul de siguranță al Groenlandei fusese mult timp un reper stabil. Când locuia în Danemarca, obișnuia să glumească împreună cu familia ei că, ori de câte ori lumea devenea instabilă, soluția era simplă:
„Ne mutăm în Groenlanda, acolo nu se întâmplă niciodată nimic”. În ultimele două săptămâni însă, pe fondul declarațiilor repetate ale lui Trump privind o posibilă acțiune militară asupra teritoriului arctic autonom, parte a regatului Danemarcei, această certitudine s-a prăbușit. „Uite unde am ajuns”, spune ea, râzând neîncrezătoare. „E pur și simplu o nebunie”.
Frica de invazie, o realitate zilnică
La fel ca mulți dintre cei aproximativ 57.000 de locuitori ai Groenlandei, Hegelund se gândește acum la planuri de evacuare în cazul unei invazii americane: dacă ar trebui să fugă din timp în Danemarca, ce ar însemna pentru copiii ei să devină cetățeni americani și cât de pregătită este comunitatea pentru un asemenea scenariu.
Alții spun că privesc constant cerul și marea, urmărind avioanele americane pe aplicații de tip flight tracker și discutând chiar despre ce ar face dacă ar fi capturați. Mulți vorbesc deschis despre insomnii și atacuri de anxietate.
Într-o cafenea din Nuuk, capitala acoperită de zăpadă, Hegelund spune că Groenlanda nu a mai trăit niciodată o asemenea stare. „Cum gestionezi ceva ce nu ai mai experimentat niciodată, în niciun moment al istoriei?”, se întreabă ea.
Anul trecut, când Trump a vorbit pentru prima dată despre necesitatea ca SUA să „dobândească” Groenlanda, atmosfera era mai degrabă relaxată și sceptică. Astăzi, mulți sunt alarmați și cer autorităților sfaturi concrete despre ce ar trebui să facă în caz de invazie.
Lipsa de putere și traume istorice
Pentru mulți groenlandezi, gândul că trupele americane ar putea ajunge mâine în Nuuk este paralizant. „Ce am putea face?”, întreabă Hegelund. „Suntem vreo 20.000 aici. Cum am putea să ne opunem trupelor americane?”. Deși în ultimii ani Joint Arctic Command (JAC), forțele daneze responsabile de apărarea Arcticii, a organizat cursuri de pregătire pentru tineri, localnicii spun că le lipsesc informațiile de bază despre cum ar trebui să reacționeze într-o situație extremă.
Hedvig Frederiksen, în vârstă de 65 de ani, și fiica ei, Aviaja Fontain, 40 de ani, au ajuns să supravegheze singure cerul și portul. „Este înfricoșător”, spune Fontain, care recunoaște că tensiunile geopolitice o împiedică să se concentreze la examenele universitare.
Frederiksen folosește aplicații de urmărire a zborurilor și s-a speriat recent când a văzut un avion militar plecând de la baza americană Pituffik, temându-se de o invazie iminentă.
Pentru Frederiksen, amenințările actuale reînvie traume vechi. Ea se numără printre cele 143 de persoane care au câștigat recent o bătălie juridică împotriva guvernului danez, după ce li s-au montat forțat dispozitive intrauterine în tinerețe. „Dacă vin soldații aici, ce vor face?”, întreabă ea, prin intermediul fiicei sale. „Ne temem că ne vor face lucruri rele, pentru că nu vrem să fim cetățeni americani”.
O generație prinsă între frică și identitate
Aviâja Korneliussen, 19 ani, face parte dintr-o generație care a ajuns la maturitate într-un moment fără precedent. Artistă și angajată într-un muzeu și un bar, ea spune că amenințările lui Trump divizează societatea. „Înainte de toate acestea, viața era ușoară. Nu aveai griji, erai prieten cu toată lumea”, spune ea. „Acum, dacă ideile oamenilor despre viitorul Groenlandei se ciocnesc, nu mai poți fi prieten”.
Korneliussen consideră modul în care se vorbește online despre Groenlanda — ca despre un obiect de tranzacționat — profund dezumanizant. În același timp, spune ea, atenția globală i-a determinat pe mulți groenlandezi indigeni să-și afirme mai des identitatea inuită, prin artă, tatuaje și distanțare față de Danemarca. „E pământul pe care ne-am născut și am crescut. Cultura pe care o trăim zilnic”, spune ea, adăugând că, în caz de invazie, ar încerca probabil să se ascundă sau să plece, deși nu vrea să-și părăsească viața din Groenlanda.
Speranța de siguranță
La nivel politic, situația rămâne tensionată. Liderul partidului Naleraq, Pele Broberg, susține că Groenlanda ar trebui să poată discuta un acord de liberă asociere cu SUA, în timp ce Danemarca cere unitate. Recent însă, prim-ministrul Groenlandei, Jens-Frederik Nielsen, a transmis un mesaj clar, alături de Mette Frederiksen: „Dacă trebuie să alegem între SUA și Danemarca aici și acum, alegem Danemarca, NATO și UE”.
Pentru mulți groenlandezi, această poziție a adus un strop de liniște. „Aveam nevoie de asta”, spune Aqqaluk Lynge, unul dintre fondatorii partidului Inuit Ataqatigiit. Totuși, frica rămâne. „Sper din tot sufletul să nu devenim americani”, spune Aviaja Fontain. „Mi-e atât de frică: dacă ne preiau, vor aduce violența aici?”.
