Decizie istorică privind Crezul. Papa recunoaște varianta originală, rostită în anul 325 la Niceea
Biserica Romano-Catolică face un pas istoric în anul în care creștinătatea marchează 1700 de ani de la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea. Papa Leon al XIV-lea anunță revenirea la formula originară a Crezului, adoptată în 325 și completată în 381, fără filioque, introdus de Roma în secolele IX–X. Decizia atinge direct una dintre temele centrale ale Marii Schisme din 1054 și deschide o nouă etapă în dialogul dintre Răsărit și Apus.
Suveranul Pontif subliniază că unitatea credinței se întemeiază pe expresia comună a Bisericii nedespărțite. Gestul se înscrie într-un amplu proces simbolic, marcat și de vizita Papaei la Constantinopol.
Biserica Catalică recunoaște Crezul în forma sa originală
Într-un document publicat cu ocazia celei de-a 1700-a aniversări a Primului Sinod Ecumenic de la Niceea, Papa Leon al XIV-lea a afirmat că Biserica Romano-Catolică recunoaște Crezul în formula sa originară, fără filioque, cea formulată în anii 325 (Niceea) și 381 (Constantinopol).
Filioque reprezintă adăugirea introdusă de Biserica Romano-Catolică în Crezul original (formulat la Niceea–Constantinopol) în partea care vorbește despre purcederea Sfântului Duh.
Forma originală (ortodoxă): „…Duhul Sfânt, Domnul de viață făcătorul, Care din Tatăl purcede…”
Forma modificată de la Roma: „…Duhul Sfânt… Care din Tatăl și din Fiul (Filioque) purcede…”
Anunțul reprezintă o schimbare majoră în poziția Romei, care renunță la adăugirea introdusă în secolele IX–X – „...Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață făcătorul, Care din Tatăl și din Fiul purcede...”, considerată timp de aproape un mileniu unul dintre principalele motive ale Marii Schisme din 1054.
Papa transmite în mesajul său că toți creștinii sunt chemați să „meargă împreună în unitatea de credință care a fost stabilită de la începutul Bisericii”, amintind că Sinodul de la Niceea a oferit lumii formula fundamentală a mărturisirii creștine, arată Vatican News.
În acest context, Papa afirmă explicit: „Nici o mărturisire de credință aparținând unei anumite tradiții liturgice nu poate contrazice această expresie a credinței propovăduite și mărturisite de Biserica nedespărțită.” Declarația marchează o reafirmare a fundamentelor teologice împărtășite înaintea ruperii dintre Răsărit și Apus.
O vizită cu puternică încărcătură simbolică
Legat de aniversarea Sinodului de la Niceea, Papa Leon a efectuat o vizită la Constantinopol, unde a pășit inclusiv în Basilica în care a avut loc Primul Conciliu.
Vizita are o valoare simbolică evidentă, sugerând dorința Romei de a reface punțile istorice cu tradiția răsăriteană.
De-a lungul secolelor, marii părinți ai Ortodoxiei au insistat asupra faptului că singura cale pentru reunificarea Bisericii lui Hristos este revenirea tuturor comunităților creștine la învățătura originară și la trunchiul comun din care s-au desprins. Decizia Papei Leon al XIV-lea reintroduce această discuție într-un cadru nou, cu potențial de a schimba profund dialogul intercreștin.
Cum a început totul la Niceea
În anul 325, Sfântul Împărat Constantin cel Mare a convocat la Niceea, în Iznikul de astăzi din Turcia, primul Sinod Ecumenic al Bisericii creștine. Deschis oficial la 20 mai și desfășurat pe durata a două luni, Sinodul a reunit 318 Sfinți Părinți și a reprezentat primul moment în care au fost stabilite temeliile dogmatice și canonice ale creștinismului.
Reuniunea episcopilor a fost răspunsul direct la criza provocată de erezia arianistă, susținută de Arie, preot originar din Alexandria, care afirma că Fiul lui Dumnezeu nu este de aceeași natură cu Tatăl, ci o creatură superioară celorlalte făpturi. Părinții sinodali au condamnat învățătura lui Arie ca eretică, iar Consiliul a rămas în istorie ca model pentru adoptarea deciziilor definitorii privind dreapta credință și unitatea Bisericii, notează Historia.
Atunci au fost formulate primele articole ale Simbolului de Credință și au fost adoptate 20 de canoane esențiale. S-a stabilit pentru prima oară și data prăznuirii Paștilor, regulă păstrată până astăzi: prima duminică după prima lună plină de după echinocțiul de primăvară.
Momentul central al Sinodului rămâne adoptarea Crezului, în forma consacrată la Niceea, redată integral mai jos.
“Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, făcătorul tuturor văzutelor şi nevăzutelor. Şi într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu singurul născut; care este, din esenţa Tatălui, Dumnezeu din Dumnezeu, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat; născut, nu făcut, cel de-o fiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut atât în cer cât şi pe pământ. Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire s-a pogorât şi s-a întrupat şi s-a făcut om. Şi a pătimit, şi a înviat a treia zi, după Scripturi, şi s-a suit la ceruri; Şi iarăşi va să vină să judece viii şi morţii. Şi în Duhul Sfânt.”
Varianta intergrală are 12 articole și a fost completată la Sinodul al II-lea de la Constantinopol
1. Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute.
2. Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii: Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
3. Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om.
4. Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat.
5. Și a înviat a treia zi, după Scripturi.
6. Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui.
7. Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii si morții, a Căruia împărăție nu va avea sfârșit.
8. Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și mărit, Care a grăit prin prooroci.
9. Și întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică.
10. Mărturisesc un Botez, întru iertarea păcatelor.
11. Aștept învierea morților.
12. Și viața veacului, ce va să fie. Amin.
