Mirjana Markovici, soţia lui Slobodan Miloşevici, a murit. Era supranumită ”Lady Macbeth a Bacanilor”

Mirjana Markovic a decedat într-un spital din Rusia la vârsta de 76 de ani Foto: Profimedia

Văduva fostului cel mai puternic om din Serbia Slobodan Miloşevici, Mirjana Markovici, cunoscută şi drept ”Lady Macbeth a Bacanilor”, a decedat la vârsta de 76 de ani luni, 15 aprilie.

Presa locală scrie că ea a decedat într-un spital la Moscova, în urma unei boli.

Potrivit unuia dintre prietenii săi, Dragoljub Kocovici, citat de ziarul Blic, Mira Markovic dorea să revină în Serbia, ”însă nu dacă trebuia să fie condusă de la aeroport direct la închisoare”. Visul său nu s-a îndeplinit, ea decedând la vârsta de 76 de ani, departe de ţara natală. 

Potrivit unuia dintre prietenii săi, Dragoljub Kocovici, citat de ziarul Blic, Mira Markovic dorea să revină în Serbia, ”însă nu dacă trebuia să fie condusă de la aeroport direct la închisoare”.

Mirjana Markovic, care a exercitat o mare influenţă asupra soţului său, a părăsit Serbia în 2003, unde era acuzată de justiţie de abuz de putere.

Ea a fost vizată în asasinarea misterioasă, în august 2000, a fostului preşedinte Ivan Stombolici.

În iunie 2007, justiţia sârbă a emis un mandat internaţional de arestare pe numele lui Markovici şi a fiului său, Marko, în care sunt acuzaţi de legături cu o reţea de trafic de ţigarete. În anul 2008, atât ea, cât şi fiul său au primit azil politic în Rusia. 

Fostul preşedinte iugoslav a murit în martie 2006 în celula sa de la centrul de detenţie al Tribunalului Penal International pentru ex-Iugoslavia (TPIY) la Haga, înainte de încheierea procesului în care era acuzat de genocid, crime împotriva umanităţii şi crime de război în anii 1990 în fosta Iugoslavie. Soţia sa, fostă profesoară de sociologie la Universitatea din Belgrad, a publicat o lucrare în anul 2015, în cuprinsul căreia exista o biografie exhaustivă a soşului său, dar şi argumente complexe prin care încerca să justifice acţiunile reprobabile ale acestuia. Ea îşi descria soţul ca fiind o figură politică dominantă şi sublinia că nhumele acestuia era "menţionat mai des decât cele ale preşedinţilor rus, american şi chinez împreună"".