Misterul „lacului fantomă” din Italia. Motivul pentru care apa din el putea să dispară aproape complet

Într-o zonă din centrul Italiei există un lac cu o poveste care, privită din prezent, pare desprinsă dintr-o legendă. În anumite perioade, Lacul Canterno își putea pierde aproape întreaga apă, iar peisajul se transforma radical. În locul suprafeței întinse de apă rămânea o zonă umedă, iar fundul bazinului devenea vizibil.

Lacul Canterno Foto: Facebook

Fenomenul a alimentat de-a lungul timpului povești despre un loc neobișnuit, însă explicația nu ține de nimic supranatural. Comportamentul lacului era legat de structura geologică a regiunii și, mai exact, de rocile calcaroase și de canalele prin care apa putea ajunge în subteran.

Apa dispărea printr-o „ușă” naturală către subteran

Lacul Canterno se află în provincia Frosinone, în regiunea italiană Ciociaria, într-o zonă situată între Fiuggi, Fumone, Ferentino și Trivigliano. Bazinul este amplasat la puțin peste 500 de metri altitudine, într-un peisaj în care se întâlnesc pășuni, terenuri agricole, păduri și formațiuni calcaroase.

Aspectul care i-a adus renumele de „lac fantomă” trebuie căutat în trecut. Până în secolul XX, nivelul apei nu era stabil. În anumite momente, lacul putea să se retragă atât de mult încât aproape că dispărea din peisaj.

Când apa cobora, fundul bazinului ieșea la vedere. Luciul de apă era înlocuit de o întindere umedă, ceea ce făcea ca întregul loc să arate complet diferit față de perioadele în care lacul era plin.

Responsabil pentru această schimbare era Pertuso, un vechi punct natural de drenaj. Prin această deschidere, apa lacului putea pătrunde în subteran. Cantitatea care se scurgea nu era mereu aceeași, deoarece depindea de condițiile naturale și de modul în care funcționa întregul sistem carstic.

Relieful carstic este întâlnit în regiunile cu roci solubile, în special calcar. Apa care circulă prin astfel de roci poate lărgi în timp fisurile și poate forma cavități și trasee subterane. În anumite condiții, aceste structuri pot permite apei de la suprafață să dispară temporar din peisaj.

Pentru locuitorii zonei din urmă cu sute de ani, un lac care își pierdea apa și apoi revenea era, în mod firesc, greu de explicat. Fenomenul a căpătat astfel o aură aparte, iar poveștile locale au contribuit la păstrarea denumirii de „lac fantomă”.

În realitate, dispariția apei avea la bază un proces natural. Lacul nu se evapora pur și simplu și nici nu dispărea fără urmă. Apa își continua drumul prin sistemul subteran.

De la fenomen geologic la zonă naturală protejată

Comportamentul Lacului Canterno s-a modificat în timp. Intervențiile hidraulice și schimbările produse în funcționarea sistemului carstic au făcut ca disparițiile spectaculoase ale lacului să nu mai aibă loc în forma cunoscută în trecut.

Astăzi, locul oferă o imagine mult mai stabilă. Lacul este înconjurat de vegetație, cu zone de stuf, pajiști și porțiuni de pădure. Dealurile din jur completează peisajul, iar localitățile aflate pe înălțimi pot fi observate în zilele cu vizibilitate bună.

Este un peisaj diferit de imaginea clasică a unui lac montan. Zona are un caracter mai liniștit și se potrivește mai ales celor care caută plimbări într-un cadru natural, departe de aglomerația marilor obiective turistice.

Importanța locului nu este însă legată doar de peisaj. Din 1997, Lacul Canterno face parte din Rezervația naturală Lacul Canterno, care cuprinde atât luciul de apă, cât și malurile, zonele umede și suprafețele împădurite din împrejurimi.

Astfel, locul în care altădată apa putea să se retragă aproape complet a devenit o zonă protejată, în care elementele acvatice și cele terestre formează același ecosistem.

Schimbările de anotimp oferă imagini diferite asupra lacului. Toamna, pădurile din jur capătă nuanțe noi, iar suprafața apei reflectă vegetația și cerul. Pentru vizitatori, experiența este mai degrabă una de relaxare și observare a naturii decât una legată de spectacolul dispariției apei.