Tony Gatlif, regizorul filmului „Gadjo Dilo”, în care a jucat și Rona Hartner, a murit. Avea 77 de ani

Cineastul francez Tony Gatlif, unul dintre cei mai importanți promotori ai culturii rome și autorul a peste douăzeci de filme – printre care celebrul Gadjo Dilo, cu regretata Rona Hartner în rol principal – a murit miercuri, la vârsta de 77 de ani, a anunțat familia sa, citată de AFP. Regizorul s-a stins în orașul Arles, în regiunea Camargue, din cauza unor probleme de sănătate, în timp ce lucra la un nou proiect cinematografic, un film istoric.

Tony Gatlif a murit Foto: Festival la Rochelle

Cine a fost Tony Gatlif

Născut pe 10 septembrie 1948, cu numele Michel Dahamani, dintr-un tată kabil și o mamă romă, Gatlif a cunoscut violența și instabilitatea încă din copilărie, după plecarea din Algeria. La aproximativ 12 ani, în urma unui control al Poliției franceze, și-a schimbat numele pentru a evita repatrierea și a ales numele unui parc din Alger – Gatlif, potrivit Agerpres. 

Regiunea Camargue, situată între fluviul Rhône și Marea Mediterană, este profund legată de cultura romă. Aici au loc anual pelerinajele de la Saintes-Maries-de-la-Mer, unde mii de romi o omagiază pe Sfânta Sara, într-o celebrare a credinței, muzicii și tradiției. Pentru Gatlif, Camargue a devenit nu doar un refugiu, ci și o sursă de inspirație artistică.

A petrecut o perioadă într-o casă de corecție, apoi a fost trimis în Camargue prin ordin judecătoresc. Acolo, trei ani mai târziu, a descoperit teatrul și pe actorul elvețian Michel Simon, figură legendară a cinematografiei franceze.

„Am dus o luptă împotriva destinului meu, m-am luptat cu mine însumi, iar asta nu este puțin lucru. Camargue face parte dintre lucrurile care m-au salvat”, spunea Gatlif în 2021.

„În trecut eram violent, nu ascultam de nimeni, iar pentru mine oamenii mari erau dușmanii mei. Din momentul în care am pășit în Camargue, am început să ascult. A contat respectul cu care oamenii îmi vorbeau, fără prejudecăți”, mai spunea regizorul.

Impactul cultural al muncii sale

Filmele lui Gatlif sunt profund ancorate în realități sociale și în identitatea romă, iar muzica joacă un rol central în fiecare poveste. De la flamenco în Vengo (2000), la muzica țigănească în Les Princes (1983) sau rebetiko – fuziunea tradițiilor grecești și turcești – în Djam (2017), universul său cinematografic respiră ritm, mișcare și libertate.

Ministra franceză a Culturii, Catherine Pegard, a scris pe platforma X că Tony Gatlif „a avut o predilecție pentru drumurile mai puțin bătătorite, pentru estomparea granițelor și pentru vieți care, prea des, rămân neobservate. A filmat muzica, mișcarea, exilul și libertatea cu o energie care îi era specifică doar lui”.

Cel mai cunoscut film al său, Gadjo Dilo, este un omagiu adus muzicii rome – „o muzică ce strigă frica și durerea unui popor cu sufletul rănit”, spunea Gatlif. Pelicula urmărește povestea unui tânăr francez idealist, interpretat de Romain Duris, care pornește în căutarea unei cântărețe și ajunge într-o comunitate romă din România. Rolul feminin principal a fost jucat de Rona Hartner, într-o interpretare care a rămas memorabilă în cariera sa.