«Jucăm un fotbal closetar»
Aici, la fotbalul closetar pe care-l jucăm/avem , nu încape nimic. El este oglinda societăţii. Uitaţi-vă, de la omu' din capu' statului, până la cel din capu' satului. Toţi o zeamă şi un pământ. Lături şi lut. Cu băligar, găinaţ, pişelău.
Neam de chirpici, de grajd. Nesimţit, grobian, oţ, bandit, pezevenghi, secătură, miştocar. Aşa e fotbalul. Aşa şi boborul, azi! Duodene! Cum e turcu' şi pistolu'.
Cum e fotbalul şi boboru'! Cu turcii?, linişte ! la ce fotbal au şi cum ne-au sodomizat ei echipele militare: "pe la spate, pe la spateeee", vorba lu' maneaua ! Nu mai daţi vina numai pe nocturnele "prinţilor" şi "brilianţilor", ei sunt excepţia. La bază-i esenţa valahă : puturoşia, alcoolismul, preacurvia, nesimţirea.
Jucătorii sunt azi ca profii, doctorii, politrucii, popii, curvele, judecătorii: jmecheri, oţi şi ciubucari. Aflaţi într-o dinamică mioritică a păcălelii. Fotbalul nu se-mpute numai de la cap, ci şi de la copite. E un cerc vicios, de butoi jegos; pute a băligar valah din vremea ocupaţiei otomane.
Ce-mi e Jiji sau Borcea ; ce-mi e Tamaş sau "Prinţul"; ce mi-e Balaj sau Corpodean!? Şi-apoi, dragii moşului, dacă n-o terminăm cu toţi fotbaliştii venetici de pe dvd, nu facem vreo brânză. Ne ofilim tineretul, viitorul, îl îngropăm de mic. "Prin noi înşine!", să ne fie deviza. Ce echipă faci Răzvan mâine? Una din prinţi şi briliante de chirpici ?
George Stanca
Mai citește:
