8 luni de Covid în România. Cum am ajuns de la 1 pacient la peste 5.000 de cazuri pe zi
Am început anul 2020 în focuri de artificii, ciocnind pahare, îmbrățișându-ne și făcându-ne planuri. Auzisem că în China a apărut un virus nou și extrem de contagios, dar era prea departe de universul nostru ca să ne afecteze. Din păcate, a ajuns și la noi mai devreme decât ne-am așteptat. Ne-a distrus planurile și visele, a decimat familii, a omorât afaceri și ne-a schimbat viețile din mai multe puncte de vedere.
26 februarie 2020 va rămâne în istorie ca ziua în care a apărut primul caz de Covid-19 în România. Vestea a fost dată la primele ore ale dimineții de către ministrul de atunci al Sănătății, Victor Costache. Era vorba despre un italian sosit în vizită la familia soției, în Gorj. De la el s-a infectat un tânăr de 25 de ani, asimptomatic, care a fost internat în noaptea de 26 spre 27 februarie la Institutul ”Matei Balș”. De atunci, de la primul caz, au trecut fix 8 luni. În tot acest timp, am bătut record după record la capitolul infectări și am ajuns azi la peste 5.000 de cazuri zilnice. Filmul evenimentelor este unul trist și, din păcate, mulți încă nu au învățat nimic din el.
11 martie. S-au închis oficial toate școlile și grădinițele, iar cursurile s-au mutat în online.
16 martie. Președintele Klaus Iohannis decreta stare de urgență pe întreg teritoriul României. S-au închis și restaurantele, barurile, sălile de sport, hotelurile, clinicile stomatologice și saloanele de înfrumusețare, s-au închis gradual punctele de trecere a frontierei, circulația rutieră, feroviară și aeriană. Puteam ieși din case doar cu declarația pe proprie răspundere. Majoritatea am început să lucrăm de la domiciliu și speram ca situația să își revină rapid la normal. Dar nu a mai revenit.
22 martie. S-a înregistrat primul deces al unui pacient infectat cu Covid-19 pe teritoriul României. Era vorba despre un bărbat de 67 de ani care fusese în Franța. La acea dată aveam deja 367 de cazuri înregistrate în toată țara.
15 mai. Am ieșit din starea de urgență și am intrat în cea de alertă. Odată cu ea, gradual, au apărut măsurile de relaxare. Din două în două săptămâni, legal, ne mai „relaxam” un pic, cu toate că virusul nu lua deloc pauză.
22 iulie. În plin sezon estival, numărul infectărilor începe să crească. Am trecut de pragul psihologic de 1.000 de cazuri pe zi.
1 septembrie. Totuși, restaurantele din spații închise, cafenelele, cinematografele și teatrele se deschid din nou pentru public, în anumite condiții de igienă și distanțare.
30 septembrie. Depășim pragul de 2.000 de infectări zilnice.
8 octombrie. Mai depășim încă un prag, de 3.000 de cazuri pe zi. Mai multe localități din țară încep să intre din nou în carantină, una după alta.
14 octombrie. După numai 6 zile ajungem la peste 4.000 de îmbolnăviri într-o zi. Spitalele sunt copleșite de valul de îmbolnăviri, iar pentru locurile de la Terapie Intensivă este o adevărată vânătoare. Masca devine obligatorie și pe stradă în zonele în care incidența infectărilor depășește 3 la mia de locuitori.
23 octombrie. Nici nu s-a terminat bine luna octombrie că deja am ajuns la peste 5.000 de cazuri. Aproape toate locurile din spitalele Covid sunt ocupate, iar autoritățile au decis ca pacienții cu simptome ușoare să se trateze acasă, sub supravegherea medicilor de familie.
Ce ne așteaptă? Ne uităm cu speranță către apariția unui vaccin salvator. Dar, până când el va fi scos pe piață și va ajunge în România la majoritatea populației vor mai trece luni bune.
