A renunțat la Capitală, pentru o viață de hobbit în inima pădurii
Tudor Tescoveanu avea 35 de ani când a renunţat la un serviciu bine plătit şi la tot ceea ce îi oferea viaţa de oraş. După multe căutări, s-a retras într-un cătun de munte, aproape de Sovata. Aici şi-a cumpărat o parcelă de teren, iar vara aceasta a început construcţia unei locuinţe atipice pentru zilele noastre, inspirată parcă din poveştile cu hobbiţi.
”M-a întrebat cineva de curând cum de am avut curajul să fac acest pas şi i-am spus că nu eu sunt cel curajos, ci voi ceilalţi care aţi ales să rămâneţi în oraş. Da, acum sunt şase grade afară, casa nu este gata, dorm într-un cort ridicat în podul unei bucătării de vară, îmi îngheaţă degetele pe telefon, dar între a sta la şase grade afară, aici, în mijlocul pădurii şi a sta la 21 de grade, într-o cutie de beton, prefer prima variantă. Important este pentru fiecare să înţeleagă de ce valori are nevoie.
Eu am căutat liniştea”, mărturiseşte Tudor pentru „Adevărul”. Deşi a locuit în Bucureşti până la finalul studiilor universitare, Tudor a simţit tot timpul că acest oraş nu este casa lui. Imediat după ce a terminat Facultatea de Arhitectură s-a mutat la Sibiu, la Braşov, apoi în inima ţării, la Cluj. Experimentele l-au făcut să înţeleagă că nu oraşul trebuie să-l tot schimbe, ci felul de viaţă cu totul. A pus apoi degetul pe hartă şi a decis să plece un an unde s-o nimeri.
”Am pus degetul pe Munţii Cernei şi am locuit o perioadă în satele de deasupra norilor de lângă Băile Herculane. Am dormit prin poduri de grajduri abandonate, prin case părăsite. N-a fost să fie să rămân în Munţii Cernei, aşa că am ajuns aici, în secuime, dar putea fi oricare alt loc”, povesteşte Tudor.
În satul de lângă Sovata, Tudor şi-a cumpărat un teren unde a început să dezvolte un proiect care a surprins pe mulţi. O casă ”rotundă” cu o amprentă la sol asemănătoare conturului portretului lui Mikey Mouse, aşa cum au decretat vizitatorii care au văzut clădirea de la înălţime, construită doar din materiale oferite de natură, pământ, pietre şi lemn. Casa are o suprafaţă utilă de aproximativ 60 de metri pătraţi, o cameră de zi, două dormitoare, baie şi bucătărie. Cu excepţia ferestrelor şi a uşii, nimic nu este rectangular. În loc de cărămizi, Tudor a folosit saci plini cu pietre, pentru fundaţie, şi saci cu pământ pentru pereţi. Căsuţa de hobbit este finalizată parţial, urmând ca din primăvară Tudor să ridice şi acoperişul. Fiecare încăpere va avea acoperişul ei, în formă de ciupercă, peste care va fi pus un strat de pământ. În timp, natura va continua această lucrare, înghiţind practic căsuţa, la vedere rămânând doar ochiurile de geam şi uşa.
Deşi se poate susţine financiar, având proprietăţi care îi asigură un venit constant, Tudor este decis să-şi producă singur ceea ce consumă. Lânga casă şi-a amenajat o grădină, de unde, în toamnă a cules roadele, de la cartofi şi porumb până la roşii şi fasole, iar cu ajutorul darurilor primite de la oamenii din sat poate trece iarna fără probleme. În plus îl are alături pe Patrocle, un câine ciobănesc mioritic, paznic de nădejde.
